pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
 

– publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876/2006 –
– modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64/2007 –
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 135 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, prevăzut în anexa nr. 1.
Art. 2. – Anexa la ordonanţa de urgenţă menţionată la art. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.
Art. 3. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 4. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
(2) Pe aceeaşi dată Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 31 ianuarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU TĂRICEANU
Bucureşti,
Nr.

Anexa nr. 1

Regulament de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1 – Participanţii la trafic sunt obligaţi să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră, precum si celelalte dispoziţii din prezentul regulament.

Art. 2 – În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. declivitate – înclinarea unui drum pe o porţiune uniformă faţă de planul orizontal;
2. viabilitatea drumului – starea tehnică corespunzătoare a părţii carosabile, constând în practicabilitatea permanentă a acesteia potrivit reglementărilor specifice sectorului de drum, lipsa obstacolelor şi existenţa amenajărilor rutiere şi a mijloacelor de semnalizare, care să asigure fluenţa şi siguranţa circulaţiei;
3. cortegiu – grup de persoane care se deplasează pe drumul public însoţind o ceremonie;
4. grup organizat – două sau mai multe persoane care au un conducător şi se deplasează sau staţionează pe drumurile publice în baza unei autorizaţii eliberate de administratorul drumului public cu avizul poliţiei rutiere
5. reţinerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare ori a dovezii înlocuitoare a acestora – măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane şi păstrarea lui la sediul poliţiei rutiere până la soluţionarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri;
6. retragerea permisului de conducere – măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră în baza unui certificat medico-legal prin care titularul a fost declarat inapt medical, constând în reţinerea documentului şi interzicerea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie;
7. retragerea certificatului de înmatriculare – măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră constând în reţinerea documentului şi interzicerea dreptului de a pune în mişcare pe drumurile publice vehiculul respectiv;
8. retragerea plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare – măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră constând în demontarea plăcuţelor de pe vehicul şi păstrarea lor la sediul poliţiei rutiere până la încetarea cauzelor care au dus la aplicarea acestei măsuri;
9. şeful serviciului poliţiei rutiere – ofiţerul de poliţie rutieră care îndeplineşte atribuţiile funcţiei de şef al serviciului poliţiei rutiere din structura unui inspectorat judeţean de poliţie sau al Brigăzii de Poliţie Rutieră din cadrul Direcţiei General de Poliţie a Municipiului Bucureşti;
10. urgenţă – situaţia de criză sau de pericol potenţial major care necesită deplasarea imediată pentru prevenirea producerii unor evenimente cu consecinţe negative, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau a integrităţii unor bunuri ori pentru limitarea afectării mediului înconjurător;

Art. 3 – (1) Administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia.
(2) În scopul desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, administratorul drumului public trebuie să realizeze amenajări rutiere pentru a determina participanţii la trafic să respecte semnificaţia semnalizării rutiere.
(3) Administratorul drumului public este obligat să instaleze, la intrarea şi la ieşirea din localitate, indicatoare cu aceste semnificaţii.
(4) Proprietarul sau administratorului drumului de utilitate privată, deschis circulaţiei publice, este obligat să instaleze la intrarea pe acesta indicatoare de reglementare şi panouri adiţionale cu intervalul de timp în care este permis accesul vehiculelor şi pietonilor.
(5) La intrarea pe un drum care nu este deschis circulaţiei publice, proprietarul sau administratorul acestuia este obligat să instaleze, în loc vizibil, indicator cu semnificaţia „Accesul interzis” şi panou cu inscripţia „Drum închis circulaţiei publice”.

Art. 4 – (1) Închiderea sau crearea de restricţii pentru circulaţia vehiculelor ori a pietonilor pe drumurile publice se poate face numai pentru limitarea intensităţii traficului, pentru protecţia unor sectoare de drum sau pentru executarea unor lucrări, în condiţiile stabilite de lege.
(2) În cazul unor evenimente rutiere sau în situaţia în care siguranţa traficului rutier este periclitată datorită unor fenomene naturale, poliţia rutieră sau administratorul drumului public, cu avizul poliţiei rutiere, poate dispune restricţii temporare de circulaţie, informând participanţii la trafic cu privire la interdicţie, durata acesteia şi rutele ocolitoare de deplasare.

Art. 5 – (1) Administratorul drumului public este obligat să ia măsuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia.
(2) În cazul producerii unor evenimente rutiere, administratorul drumului public este obligat să îl cureţe, să înlăture obstacolele aflate pe partea carosabilă şi să readucă drumul la starea iniţială.

Art. 6 – (1) Traseele pe care se efectuează servicii regulate de transport public local de călători, cu excepţia celor care efectuează transport în regim de taxi, se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Staţiile mijloacelor de transport public de persoane, inclusiv locurile de aşteptare a clienţilor pentru transportul în regim de taxi, se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul poliţiei rutiere.
(3) Pe drumurile din afara localităţilor, administratorul drumului public este obligat să amenajeze alveole pentru staţiile mijloacelor de transport public de persoane.
(4) Administratorul drumului public este obligat să delimiteze staţiile mijloacelor de transport public de persoane care nu sunt prevăzute cu alveole, prin aplicarea marcajului „Staţie autobuz, troleibuz”.
(5) Pe sectoarele de drum cu risc sporit de accidente, de pe drumurile cu o lăţime mai mare de 7 m, administratorul drumului public este obligat să amenajeze în zona de separare a sensurilor de circulaţie, pe trecerile pentru pietoni, refugii pentru aceştia, semnalizate corespunzător.
(6) Staţiile mijloacelor de transport public de persoane situate în apropierea intersecţiilor, se amenajează la cel puţin 50 m înainte sau după acestea.
(7) Dacă în localităţi traseele mijloacelor de transport public de persoane traversează calea ferată la acelaşi nivel, în ambele părţi înainte de trecere trebuie să existe staţii de oprire la cel puţin 50 m de aceasta.

Art. 7 – (1) La intersecţia unei căi ferate cu un drum public, administratorul căii ferate este obligat să asigure planeitatea trecerii la nivel, iar împreună cu administratorul drumului public, să stabilească, să instaleze, cu acordul poliţiei rutiere, şi să întreţină mijloacele de semnalizare ale acesteia, potrivit competenţelor.
(2) La trecerea la nivel cu calea ferată, administratorul acesteia şi cel al drumului public, împreună cu deţinătorii terenurilor învecinate sunt obligaţi să înlăture obstacolele şi să interzică amplasarea de panouri, afişe, instalaţii, precum şi construcţii care ar diminua vizibilitatea din zona în care conducătorul de vehicul este obligat să se asigure.
(3) La intersecţia unui drum public cu o cale ferată industrială, administratorul şi/sau utilizatorul acesteia este obligat să asigure prezenţa unui agent de cale ferată pentru oprirea traficului de vehicule şi pietoni până la trecerea vehiculului feroviar.
(4) Dacă la trecerea la nivel cu calea ferată fără bariere nu se pot asigura cerinţele prevăzute la alin. (2), administratorul drumului public împreună cu cel al căii ferate, cu acordul poliţiei rutiere, iau măsuri, după caz, pentru:
a) instalarea de bariere manuale sau dispozitive automate, în ordinea urgenţei stabilite de aceste autorităţi;
b) desfiinţarea trecerii cu devierea circulaţiei rutiere pe altă trecere la nivel cu calea ferată învecinată, cu vizibilitate asigurată sau prevăzută cu barieră manuală;
c) separarea fluxurilor de circulaţie rutieră, respectiv feroviară, prin construirea unor pasaje subterane sau supraterane.

Art. 8 – (1) Lucrările în zona drumului public se execută, în condiţiile stabilite prin autorizaţie, de administratorul drumului ori al căii ferate, cu avizul poliţiei rutiere.
(2) Executantul de lucrări în zona drumului public este obligat să realizeze amenajările rutiere aprobate în proiect, pentru a permite circulaţia în siguranţă a participanţilor la trafic.
(3) Când lucrările se efectuează pe trotuar şi împiedică circulaţia pe acesta, executantul lucrărilor este obligat să construiască pasaje pentru pietoni, separate de partea carosabilă şi protejate corespunzător.
(4) Executantul lucrărilor este obligat ca, la terminarea acestora, să aducă drumul la starea iniţială sau la cea stabilită prin proiect.
(5) Administratorul drumului public sau al căii ferate este obligat să verifice şi să recepţioneze lucrările executate în zona drumului public numai dacă acestea corespund normelor de calitate prevăzute de lege şi avizelor obţinute anterior începerii lucrărilor.

CAPITOLUL II
Vehiculele

SECŢIUNEA 1
Starea tehnică a vehiculelor şi controlul acesteia

Art. 9 – (1) Până la înmatriculare sau înregistrare, vehiculele pot circula pe drumurile publice, fără inspecţie tehnică, în baza unei autorizaţii provizorii pentru circulaţie, eliberată de autoritatea competentă, dacă îndeplinesc normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere.
(2) Se inspectează din punct de vedere tehnic, înainte de a fi repuse în circulaţie, autovehiculele, tramvaiele sau remorcile cărora le-au fost efectuate reparaţii în urma unor evenimente care au produs avarii grave la mecanismul de direcţie, instalaţia de frânare sau la structura de rezistenţă a caroseriei ori a şasiului.

§ 1. Condiţiile minime de iluminare, semnalizare luminoasă şi avertizare sonoră pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele, tramvaiele, remorcile, tractoarele folosite în exploatări agricole şi forestiere şi vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări

Art. 10 – Autovehiculele, tractoarele folosite în exploatări agricole şi forestiere şi vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări, tramvaiele şi remorcile trebuie să fie dotate, prin construcţie, cu instalaţii de iluminare, semnalizare luminoasă şi avertizare sonoră, omologate, care să corespundă condiţiilor tehnice stabilite de autoritatea competentă.

Art. 11 – Autovehiculele destinate exclusiv transportului copiilor trebuie să aibă montat pe caroserie, în faţă şi în spate, indicatorul „Copii!”.

Art. 12 – Autovehiculele care depăşesc masa şi/sau gabaritul trebuie echipate cu următoarele dispozitive suplimentare de semnalizare:
a) o plăcuţă de identificare fluorescent-reflectorizantă, având fondul alb şi chenarul roşu, montată la partea din stânga faţă;
b) marcaje fluorescent-reflectorizante aplicate la partea din spate a autovehiculului sau încărcăturii, cât mai aproape de marginile laterale, formate din benzi alternante albe şi roşii, descendente către exterior, dacă lăţimea autovehiculului depăşeşte 2,5 m;
c) unul sau mai multe dispozitive speciale de avertizare luminoasă de culoare galbenă, montate astfel încât lumina emisă de acestea să fie vizibilă din faţă, din spate şi din ambele părţi laterale, precum şi dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare galbenă montate pe părţile laterale la distanţă de 1,5 m între ele;
d) lumini montate pe părţile laterale ale încărcăturii ori vehiculului care depăşeşte lăţimea de 2,5 m, care trebuie să funcţioneze concomitent cu luminile de poziţie, precum şi un dispozitiv fluorescent-reflectorizant.

Art. 13 – Se interzice montarea la autovehicul, tractor folosit în exploatări agricole şi forestiere şi vehicul pentru efectuarea de servicii sau lucrări, tramvai sau remorcă a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare, decât cele omologate.

§ 2. Condiţiile tehnice minime pe care trebuie să le îndeplinească bicicletele, mopedele, vehiculele cu tracţiune animală şi cele trase sau împinse cu mâna

Art. 14 – În circulaţia pe drumurile publice, bicicleta trebuie să fie:
a) prevăzută cu dispozitiv de frânare eficace;
b) prevăzută cu un sistem adecvat, funcţional, de direcţie;
c) dotată cu sistem de avertizare sonoră; se interzic echiparea şi folosirea sistemelor de avertizare sonoră specifice autovehiculelor;
d) echipată în faţă cu lumină de culoare albă sau galbenă, iar în spate cu lumină de culoare roşie şi cu cel puţin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, vizibil, de aceeaşi culoare;
e) echipată cu elemente sau dispozitive care, în mişcare, formează un cerc continuu, fluorescent-reflectorizante de culoare portocalie fixate pe spiţele roţilor.

Art. 15 – Remorca ataşată unei biciclete trebuie să fie echipată, în partea din spate, cu un dispozitiv fluorescent-reflectorizant de culoare roşie, iar dacă lumina din spate a bicicletei este obturată de remorcă, aceasta trebuie să fie echipată şi cu o lumină de culoare roşie.

Art. 16 – (1) În circulaţia pe drumurile publice, mopedul trebuie să fie echipat cu:
a) instalaţie de frânare eficace;
b) sistem de avertizare sonoră;
c) instalaţie de evacuare a gazelor de ardere care să respecte normele de poluare fonică şi de protecţie a mediului;
d) lumină de culoare albă în faţă, respectiv lumină şi dispozitiv fluorescent-reflectorizant de culoare roşie în spate;
e) lumini de culoare galbenă pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, în faţă şi în spate;
f) plăcuţa cu numărul de înregistrare, amplasată la partea din spate a mopedului fără a obtura vizibilitatea sistemului de iluminare şi semnalizare.
(2) Se interzice montarea la moped a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare, decât cele omologate.

Art. 17 – (1) Vehiculul cu tracţiune animală trebuie să fie dotat în faţă cu două dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare albă, iar în spate cu două dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare roşie, omologate, montate cât mai aproape de marginile exterioare ale vehiculului.
(2) Plăcuţele cu numărul de înregistrare se amplasează în locuri unde se asigură permanent vizibilitatea acestora, una pe partea stângă şi una la partea din spate a vehiculului.
(3) Atunci când plouă torenţial, ninge abundent sau este ceaţă densă ori în alte condiţii meteorologice care reduc vizibilitatea, precum şi pe timpul nopţii vehiculul cu tracţiune animală trebuie să fie dotat în plus, în partea laterală stângă cu cel puţin o lumină de culoare albă sau galbenă, situată mai sus de nivelul roţilor.
(4) Mijloacele de semnalizare prevăzute la alin.(1), precum şi dispozitivul care asigură lumina de culoare albă sau galbenă conform prevederilor alin.(3) trebuie menţinute curate şi intacte, iar vizibilitatea lor să nu fie obturată de elementele constructive ale vehiculului sau de încărcătura transportată.
(5) Conducătorul vehiculului cu tracţiune animală trebuie să aplice pe harnaşamentul animalului trăgător materiale reflectorizante pentru ca acesta să fie observat cu uşurinţă de către ceilalţi participanţi la trafic.

Art. 18 – Vehiculul tras sau împins cu mâna trebuie să fie prevăzut, în faţă şi în spate, cu câte un dispozitiv fluorescent-reflectorizant omologat, de culoare albă, respectiv roşie.

SECŢIUNEA a 2-a
Înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor

§ 1. Înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor

Art. 19 – Autorităţile competente pentru înmatricularea şi radierea autovehiculelor şi remorcilor sunt serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, sub coordonarea Direcţiei regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

Art. 20 – (1) La înmatriculare, autovehiculului sau remorcii i se atribuie plăcuţe cu numărul de înmatriculare şi se eliberează certificat de înmatriculare.
(2) Plăcuţele cu numărul de înmatriculare trebuie să aibă fondul reflectorizant de culoare albă şi literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră, albastră sau roşie.
(3) În certificatul de înmatriculare se înscriu, obligatoriu, numărul de înmatriculare atribuit, precum şi numărul de identificare al autovehiculului sau remorcii

Art. 21. – (1) Autovehiculul, tramvaiul, remorca sau mopedul ce nu poate fi identificat din cauza lipsei, alterării sau distrugerii elementelor de identificare poansonate sau ştanţate de constructor, precum şi autovehiculul sau remorca asamblat din piese ce nu pot fi identificate sau cele pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor deţinători ori proprietari succesivi nu pot fi omologate în vederea admiterii în circulaţia pe drumurile publice. Se exceptează autovehiculul şi remorca pentru care poliţia poate stabili provenienţa legală a acestuia.
(2) Autovehiculele şi remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate şi date în urmărire de Inspectoratul General al Poliţiei Române nu se înmatriculează.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) autovehiculele şi remorcile pentru care organul de urmãrire penalã a emis o dispoziţie prin care se permite înmatricularea pana la finalizarea cercetãrilor, caz în care în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului se înscrie menţiunea „Autovehicul declarat furat din (ţara) la data de ……. .”.
(4) Circulaţia vehiculelor prevãzute la alin. (3) este permisã doar pe teritoriul României.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 21 – (1) Autovehiculul, tramvaiul sau remorca ce nu pot fi identificate din cauza lipsei, alterării ori distrugerii elementelor de identificare poansonate sau ştanţate de constructor, precum şi autovehiculul ori remorca asamblate din piese ce nu pot fi identificate sau pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor deţinători ori proprietari succesivi nu pot fi omologate în vederea admiterii în circulaţia pe drumurile publice. Se exceptează autovehiculul şi remorca pentru care poliţia poate stabili provenienţa legală a acestora.

Art. 22 – La înregistrare, vehiculelor li se atribuie plăcuţe cu un singur număr de înregistrare, care trebuie să aibă:
a) fondul reflectorizant de culoare galbenă, iar literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră, pentru vehiculele înregistrate la consiliile locale;
b) fondul reflectorizant de culoare albă, iar literele şi cifrele, în relief, de culoare neagră, pentru autovehiculele care se înregistrează la Ministerul Apărării, Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, la Serviciul Român de Informaţii.

§ 2. Numerele de înmatriculare sau de înregistrare, cele provizorii şi de probe ale autovehiculelor sau tramvaielor

Art. 23 – (1) La înmatriculare, fiecărui autovehicul şi fiecărei remorci li se atribuie câte un număr de înmatriculare compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine, format din cifre arabe, şi o combinaţie de trei litere cu caractere latine majuscule.
(2) Numerele de înmatriculare ale autovehiculelor şi remorcilor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea în România sunt compuse din indicativul CD, CO sau TC, după caz, şi numărul de ordine.
(3) În cazul numărului de înmatriculare temporară, la indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine se adaugă luna şi anul în care expiră valabilitatea înmatriculării.
(4) La autorizarea provizorie a circulaţiei autovehiculului sau remorcii se atribuie un număr compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine.
(5) La înmatricularea pentru probe a autovehiculului sau a remorcii se atribuie un număr compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine şi înscrisul „PROBE”.
(6) La data înmatriculării, înregistrării sau autorizării pentru circulaţie se eliberează şi plăcuţele cu numărul atribuit.

Art. 24 – (1) Numerele de înmatriculare se atribuie la rând, în ordine crescătoare.
(2) La înmatriculare, proprietarul vehiculului poate solicita, cu plata tarifelor în vigoare, atribuirea unei combinaţii preferenţiale a numărului de înmatriculare.
(3) Nu pot fi atribuite combinaţiile de litere care pot avea o semnificaţie obscenă sau cele care pot conduce la asocierea cu denumirile unor autorităţi publice, dacă acestea solicită în scris autorităţii emitente restricţionarea atribuirii unei anumite combinaţii a numărului de înmatriculare. Persoanele care deţin deja vehicule înmatriculate cu numere restricţionate ulterior, pot utiliza în continuare numerele în cauză, dar numai până la înstrăinarea vehiculului.
(4) La transferul dreptului de proprietate asupra unui vehicul, numărul de înmatriculare şi plăcuţele aferente se transferă automat fără plată noului proprietar, dacă acesta are domiciliul sau sediul în acelaşi judeţ cu fostul proprietar şi dacă fostul proprietar nu a optat pentru păstrarea combinaţiei numărului de înmatriculare respectiv. Noul proprietar poate solicita atribuirea unei combinaţii preferenţiale a numărului de înmatriculare, cu plata tarifelor în vigoare.

Art. 25 – (1) Numărul de înregistrare al vehiculelor înregistrate la consiliile locale se compune din denumirea localităţii şi denumirea abreviată a judeţului, scrise cu litere cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe.
(2) Numărul de înregistrare al autovehiculelor înregistrate la Ministerul Apărării, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, după caz, la Serviciul Român de Informaţii se compune din abrevierea denumirii instituţiei, scrisă cu litere cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe.

Art. 26 – (1) Proprietarul sau deţinătorul legal trebuie să fixeze plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare în locurile special destinate, la partea din faţă şi din spate a autovehiculului sau tramvaiului, după caz, iar la motocicletă şi la remorcă, numai la partea din spate.
(2) Se interzice circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu au montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare, în locurile stabilite.

SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile proprietarilor sau deţinătorilor de vehicule
Art. 27 – (1) Proprietarul de autovehicul sau remorcă, cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România, este obligat:
a) să declare autorităţii emitente pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de înmatriculare, în cel mult 48 de ore de la constatare;
b) să depună imediat, la autoritatea emitentă, originalul certificatului de înmatriculare, dacă, după obţinerea duplicatului, a reintrat în posesia acestuia;
(2) Persoanele juridice deţinătoare de vehicule au, pe lângă cele prevăzute la alin. (1), şi următoarele obligaţii:
a) să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă menţiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu şi să nu permită ieşirea în circulaţie a celor care nu îndeplinesc condiţiile tehnice;
b) să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în cursă;
c) să nu permită conducerea vehiculului de către persoane care nu posedă permis de conducere corespunzător sau atestat profesional;
d) să nu permită conducătorilor de vehicule să plece în cursă sub influenţa băuturilor alcoolice, a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora ori într-o stare accentuată de oboseală;
e) să ţină seama de observaţiile făcute de poliţişti sau de conducătorii de vehicule în foaia de parcurs;
f) să anunţe imediat poliţia despre orice accident de circulaţie în care sunt implicaţi conducătorii de vehicule proprii care nu posedă documente de constatare a acestuia;
g) să verifice respectarea timpilor de repaus şi de odihnă, precum şi a regimului legal de viteză, prin citirea înregistrărilor aparatelor de control al timpilor de odihnă şi a vitezei de deplasare;
h) să verifice existenţa autorizaţiei speciale de transport şi respectarea condiţiilor înscrise în aceasta.
Art. 28 – (1) Deţinătorii de vehicule pot monta pe acestea sisteme sonor antifurt.
(2) Durata semnalului emis de sistemul prevăzut la alin.(1) nu trebuie să fie mai mare de un minut, iar intensitatea acestuia nu trebuie să depăşească pragul fonic prevăzut în reglementările legale în vigoare.
(3) Se interzice montarea pe vehicule a sistemelor sonore antifurt care se declanşează la trecerea, în imediata apropiere, a altui vehicul.

CAPITOLUL III
PERMISUL DE CONDUCERE
Art. 29 – (1) De la data aderării României la Uniunea Europeană, pentru a fi înscris la o unitate autorizată în vederea pregătirii teoretice şi practice pentru obţinerea permisului de conducere, solicitantul trebuie să facă dovada că este apt din punct de vedere psihologic.
(2) Înainte de a urma cursurile practice de învăţare a conducerii unui vehicul pe drumurile publice, solicitantul trebuie să facă dovada pregătirii teoretice, într-o unitate autorizată, în vederea obţinerii permisului de conducere.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
(3) Pregãtirea practica a persoanei prevãzute la alin. (2), în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru oricare dintre categoriile A, B, BE şi subcategoriile A1 şi B1, se poate efectua şi de cãtre un instructor auto autorizat în condiţiile legii, care a încheiat un contract cu unitatea autorizata în care solicitantul a efectuat pregãtirea teoreticã.

(4) Pot efectua cursurile practice de invatare a conducerii unui vehicul pe drumurile publice şi persoanele care nu au încã varsta minima prevãzutã de prezentul regulament pentru categoria sau subcategoria din care face parte vehiculul respectiv, dar nu cu mai mult de 3 luni înainte de împlinirea acesteia sau, dacã urmeazã cursurile unei instituţii de învãţãmânt preuniversitar cu profil auto, nu cu mai mult de 1 an înainte de împlinirea vârstei.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 30 – Permisul de conducere se eliberează pentru una sau mai multe dintre următoarele categorii şi subcategorii de vehicule:
a) CATEGORIA A: motocicleta cu sau fără ataş;
b) CATEGORIA B:
1. autovehiculul a cărui masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3.500 kg şi al cărui număr de locuri pe scaune, în afara conducătorului, nu este mai mare de 8;
2. ansamblul format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B şi o remorcă a cărei masă totala maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;
3. ansamblul de vehicule a cărui masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3.500 kg, format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B şi o remorcă, a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte masa proprie a autovehiculului trăgător;
c) CATEGORIA BE: ansamblul format dintr-un autovehicul trăgător din categoria B şi o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată depăşeşte 750 kg, iar masa totală maximă autorizată a întregului ansamblu depăşeşte 3.500 kg;
d) CATEGORIA C:
1. autovehiculul, altul decât cel din categoria D, a cărui masă totală maximă autorizată este mai mare de 3.500 kg;
2. ansamblul format dintr-un autovehicul din categoria C şi o remorca a cărei masa totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;
e) CATEGORIA CE: ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din categoria C şi o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg;
f) CATEGORIA D: autovehiculul destinat transportului de persoane având mai mult de 8 locuri pe scaune, în afara locului conducătorului. Autovehiculului din aceasta categorie i se poate ataşa o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;
g) CATEGORIA DE: ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din categoria D şi o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg. Remorca nu trebuie să fie destinată transportului de persoane;
h) CATEGORIA Tr: tractor, maşini şi utilaje autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări;
i) CATEGORIA Tb: troleibuz;
j) CATEGORIA Tv: tramvai;
k) SUBCATEGORIA A1: motocicletă cu o capacitate care nu depăşeşte 125 cmc şi o putere care nu depăşeşte 11 kW;
l) SUBCATEGORIA B1: autovehiculul cu trei sau patru roţi având masa proprie peste 400 kg, dar nu mai mare de 550 kg, şi echipat cu un motor cu ardere internă cu capacitate cilindrică mai mare de 45 cmc sau cu orice alt motor cu o putere echivalentă ori cu viteza prin construcţie mai mare de 50 km/h;
m) SUBCATEGORIA C1: autovehiculul, altul decât cel din categoria D, a cărui masă totală maximă autorizată este de peste 3.500 kg, dar nu mai mare de 7.500 kg. Autovehiculului din aceasta categorie i se poate ataşa o remorca a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;
n) SUBCATEGORIA C1E: ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din subcategoria C1 şi o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg, cu condiţia ca masa totală maximă autorizată a ansamblului să nu depăşească 12.000 kg, iar masa totală maximă autorizată a remorcii să nu depăşească masa proprie a autovehiculului trăgător;
o) SUBCATEGORIA D1:
1. autovehiculul destinat transportului de persoane având cel puţin 9 locuri pe scaune, dar nu mai mult de 16, în afara locului conducătorului;
2. ansamblul de vehicule format dintr-un autovehicul trăgător din subcategoria D1 şi o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;
p) SUBCATEGORIA D1E: ansamblul de vehicule constând dintr-un autovehicul trăgător din subcategoria D1 şi o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg, cu condiţia ca masa totală maximă autorizată a ansamblului să nu depăşească 12.000 kg, iar masa totală maxima autorizată a remorcii să nu depăşească masa proprie a autovehiculului trăgător. Remorca nu trebuie să fie destinată transportului de persoane.

Art. 31 – Traseele pe care se poate învăţa conducerea unui autovehicul sau tramvai ori, după caz, se poate susţine examenul pentru obţinerea permisului de conducere, se stabilesc de către poliţia rutieră.

Art. 32 – (1) Autorităţile competente care examinează persoanele în vederea obţinerii permisului de conducere sunt serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul instituţiei prefectului pe raza căruia candidaţii îşi au domiciliul sau reşedinţa.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
(2) Membrii misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare şi ai reprezentanţelor internaţionale acreditate în România, se pot prezenta la examen în vederea obţinerii permisului de conducere în condiţiile stabilite prin protocol de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Afacerilor Externe.

(3) Examinarea la probele teoretice şi practice pentru obţinerea permisului de conducere poate fi efectuată şi în alte localităţi decât în municipiul reşedinţă de judeţ în care candidaţii îşi au domiciliul sau, în cazul cetăţenilor străini, reşedinţa, în baza ordinului prefectului unităţii administrativ-teritoriale respective.

Art. 33– (1) Persoana care solicită examinarea în vederea obţinerii permisului de conducere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă vârsta de cel puţin 16 ani împliniţi, pentru subcategoriile A1 şi B1;
b) sa aibã varsta de cel puţin 18 ani împliniţi, pentru categoriile A, B, BE, C, C1, CE, C1E şi Tr;
c) sa aibã varsta de cel puţin 21 ani împliniţi, pentru categoriile D, DE, Tb şi Tv, precum şi pentru subcategoriile D1 şi D1E;”.
d) să fie aptă din punct de vedere medical pentru conducerea autovehiculelor din categoriile şi subcategoriile pentru care solicită examinarea;
e) să nu fi fost condamnată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau de omor, lovire ori vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie sau de furt al unui autovehicul;
f) în cazul în care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru una din infracţiunile prevăzute la lit. e) să facă dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată pentru prezentarea la examen în vederea obţinerii unui nou permis de conducere.
g) să fie aptă din punct de vedere psihologic pentru a conduce autovehicule sat tramvaie pe drumurile publice.
(2) Condiţia prevăzută la litera g) a alin. (1) operează până la data aderării României la Uniunea Europeană.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 33– Persoana care solicită examinarea în vederea obţinerii permisului de conducere, denumită în continuare candidat, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă vârsta minimă prevăzută de art. 20 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) să fie aptă din punct de vedere medical pentru conducerea autovehiculelor din categoria pentru care solicită examinarea;
c) să nu se găsească sub incidenţa prevederilor art. 24 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiilor când face dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 116 din acelaşi act normativ;

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 34 – (1) Pentru programarea la examen în vederea obţinerii permisului de conducere, dosarul personal al solicitantului trebuie să conţină următoarele documente:
a) cererea-tip, semnată de solicitant;
b) fişa de şcolarizare în care se consemnează şi avizul medicului „apt pentru conducerea vehiculelor” din categoria sau subcategoria pentru care se solicită examinarea. Fişa medicală se păstrează la unitatea autorizată care a pregătit candidatul;
c) certificatul de cazier judiciar;
d) copia actului de identitate;
e) chitanţele de plată a taxelor aferente obţinerii permisului de conducere.
(2) Programarea la primul examen a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere se efectuează de către unităţile autorizate la care aceştia au urmat cursurile de pregătire teoretică şi practică.
(3) Titularul unui permis de conducere care solicită obţinerea de noi categorii sau subcategorii, trebuie să depună la dosarul de examinare, pe lângă documentele prevăzute la alin.(1) şi o copie a permisului de conducere.
(4) Cetăţeanul român cu domiciliul în străinătate care solicită obţinerea permisului de conducere trebuie să depună la dosarul de examinare pe lângă documentele prevăzute la alin.(1), o declaraţie autentificată la notar din care să rezulte că nu mai posedă un alt permis de conducere eliberat de o autoritate străină, dreptul de a conduce nu i-a fost suspendat sau anulat, precum şi documente din care să rezulte că are o locuinţă deţinută în proprietate sau închiriată în România.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 35 – (1) Examenul pentru obţinerea permisului de conducere constă în:
a) proba teoretică, de cunoaştere a reglementării circulaţiei rutiere, a noţiunilor elementare de mecanică şi a noţiunilor de prim ajutor;
b) proba practică de conducere a autovehiculului în traseu, corespunzătoare categoriei de permis solicitat, cu excepţia categoriei A şi subcategoriei A1 pentru care se verifică numai îndemânarea în conducere în poligoane special amenajate.
(2) Persoana cu handicap fizic poate susţine examenul pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoriile A şi/sau B daca autovehiculul utilizat la examinare este adaptat infirmităţii acesteia.
(3) Examinarea candidaţilor care solicita obţinerea permisului de conducere pentru mai multe categorii sau subcategorii se poate efectua în zile diferite, pentru fiecare categorie sau subcategorie în parte

Art. 36 – (1) Rezultatul examinării la proba teoretică şi la proba practică se consemnează prin calificativul „admis” sau „respins”.
(2) Persoana declarată „admis” la proba teoretică dar care nu se prezintă la proba practică de conducere a vehiculului în traseu, într-un termen de cel mult un an de zile de la data absolvirii cursurilor este declarată „respins”, urmând să efectueze un nou curs de pregătire.
(3) Persoana declarată „respins” se poate programa la un nou examen după cel puţin 15 zile de la data la care a fost declarată „respins”, dar nu mai târziu de un an de zile de la absolvirea cursurilor, în caz contrar urmând să efectueze un nou curs de pregătire.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 36 – Cursul de pregătire teoretică şi practică în vederea susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere este valabil un an de la data absolvirii.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 37 – Permisul de conducere se eliberează de către serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor la care candidaţii au susţinut examinarea, potrivit art.32.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 38(1) Posesorul permisului de conducere pentru categoria A are dreptul să conducă o motocicletă cu o putere care depăşeşte 25 kW sau un raport putere/greutate care depăşeşte 0,16 kW/kg ori o motocicletă cu ataş cu un raport putere/greutate care depăşeşte 0,16 kW/kg, numai dacă are o experienţă de minimum 2 ani pe o motocicleta cu specificaţii tehnice inferioare sau dacă persoana are 21 de ani şi promovează un test specific de cunoştinţe şi comportament.

(2) Posesorul unui permis de conducere valabil numai pentru categoria Tr are dreptul să conducă şi un ansamblu de vehicule format dintr-un tractor şi una sau două remorci.
Modificat prin H.G. 11/2015
(2) abrogat

(3) Posesorul permisului de conducere valabil pentru una dintre categoriile B, C sau CE are dreptul să conducă şi vehicule din categoria Tr.
Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
(3) Au dreptul să conducă vehicule din categoria Tr şi posesorii permiselor de conducere valabile pentru una dintre categoriile B, BE, C sau CE, după cum urmează:
a) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria B are dreptul să conducă tractor rutier, cu masa maximă autorizată de până la 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei greutate maximă autorizată să fie mai mică de 750 kg;
b) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria BE are dreptul să conducă tractor rutier, cu masa maximă autorizată de până la 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei greutate maximă autorizată să fie mai mică de 3.500 kg;
c) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria C are dreptul să conducă tractor rutier, cu masa maximă autorizată mai mare de 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei greutate maximă autorizată să fie mai mică de 750 kg;
d) posesorul permisului de conducere valabil pentru categoria CE are dreptul să conducă tractor rutier, cu masa maximă autorizată mai mare de 3.500 kg, la care se poate ataşa o remorcă a cărei greutate maximă autorizată să fie mai mică decât greutatea maximă a tractorului.

Modificat prin H.G. 11/2015
(3) abrogat

(4) Posesorul unui permis de conducere valabil pentru categoriile D sau DE are dreptul să conducă şi vehicule din categoria Tb – troleibuz.
Modificat prin H.G. 11/2015
(4) abrogat

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 39 – (1) Persoana care solicita examinarea în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru categoriile C sau D ori subcategoriile C1 sau D1 trebuie sa fi obţinut anterior dreptul de a conduce autovehicule din categoria B sau, dupã caz, sa fi fost declarata „admis” la examenul pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoria B.
(2) Persoana care solicita examinarea în vederea obţinerii permisului de conducere pentru categoriile BE, CE, DE ori subcategoriile C1E sau D1E trebuie sa fi obţinut anterior dreptul de a conduce autovehicule din categoriile B, C, D ori subcategoriile C1 sau D1 sau, dupã caz, sa fi fost declarata „admis” la examenul pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoriile B, C, D ori subcategoriile C1 sau D1.”

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 40 – (1) Permisul de conducere valabil pentru o categorie dă dreptul de a conduce şi autovehiculele din subcategoria pe care aceasta o include.
(2) Permisul de conducere valabil pentru categoriile CE sau DE este valabil şi pentru conducerea ansamblului de vehicule din categoria BE, dacă titularul acestuia posedă şi permis pentru categoria B.
(3) Permisul de conducere valabil pentru categoria CE este valabil şi pentru categoria DE, dacă titularul acestuia posedă şi permis pentru categoria D.
(4) Permisul de conducere valabil pentru subcategoria C1E este valabil şi pentru subcategoria D1E, dacă titularul are vârsta de cel puţin 21 ani împliniţi.
(5) Permisul de conducere pentru subcategoriile D1 sau D1E este valabil şi pentru conducerea vehiculelor din subcategoriile C1 sau, respectiv, C1E.

Art. 41(1) Autovehiculele destinate învăţării conducerii, cu excepţia motocicletelor, vor fi dotate cu dublă comandă pentru frână şi ambreiaj.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
(1) Autovehiculele destinate învăţării conducerii şi cele folosite la susţinerea probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere trebuie să fie din categoria celor pentru care se solicită obţinerea permisului de conducere, să fie dotate cu dublă comandă, cel puţin pentru pedalele de ambreiaj şi frână, cu excepţia autovehiculelor cu transmisie automată şi a motocicletelor, care se dotează cu dublă comandă cel puţin pentru pedala de frână, şi să îndeplinească toate celelalte condiţii prevăzute de actele normative în vigoare.

(2) Autovehiculele prevăzute la alin. (1) vor fi echipate cu o casetă având inscripţia „Şcoala”, cu dimensiunile şi caracteristicile prevăzute în actele normative în vigoare. Fac excepţie autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele, care vor avea inscripţia „Şcoala” aplicată pe părţile laterale, în faţă şi în spate.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 42 – Permisul de conducere eliberat de o autoritate străină se preschimbă, în condiţiile legii, de către serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul instituţiei prefectului pe raza căreia titularul are domiciliul sau, în cazul cetăţenilor străini şi al cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, reşedinţa.

Art. 43 – Titularul permisului de conducere trebuie să declare pierderea, furtul sau distrugerea acestui document autorităţii emitente, în cel mult 48 de ore de la constatare, şi să solicite eliberarea unui nou permis de conducere.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 44 – (1) Eliberarea unui nou permis de conducere se efectuează, în condiţiile legii, în baza următoarelor documente:
a) fişa deţinătorului permisului de conducere;
b) originalul şi copia actului de identitate;
c) dovada plăţii contravalorii permisului de conducere şi a taxei de eliberare a acestui document;
d) permisul de conducere a cărui preschimbare se solicită, în original, dacă acesta există.
e) fişa medicală tip din care să rezulte că este apt pentru a conduce autovehicule sau tramvaie, dacă solicitarea preschimbării s-a făcut după expirarea valabilităţii administrative a permisului de conducere.
(2) Pe lângă documentele prevăzute la alin.(1) solicitantul trebuie să prezinte:
a) în cazul schimbării numelui- documentul care atestă acest lucru, în original şi copie;
b) în cazul pierderii, furtului sau distrugerii- dovada publicării anunţului prevăzut la art.43;
(3) În situaţia cetăţenilor români care au domiciliul în România şi se află temporar în străinătate, eliberarea unui nou permis de conducere se poate face prin intermediul altei persoane, pe bază de procură specială, autentificată de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale României ori, dacă a fost dată în faţa autorităţilor străine, să îndeplinească condiţiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr.66/1999, aprobată prin Legea nr.52/2000, cu modificările ulterioare. Mandatarul va prezenta documentele prevăzute la alin.(1), în următoarele condiţii:
a) fişa deţinătorului permisului de conducere trebuie să fie semnată de titularul permisului de conducere în faţa unui funcţionar diplomatic;
b) actul care atestă starea de sănătate, precum şi două fotografii de dată recentă ale titularului, din care una aplicată pe procura specială eliberată mandatarului, iar a doua pe fişa deţinătorului permisului de conducere, trebuie să fie vizate de misiunea diplomatică;
c) declaraţia pe proprie răspundere a titularului, în faţa funcţionarului diplomatic, din care să rezulte că nu mai deţine un alt permis de conducere naţional, cu excepţia celui depus pentru preschimbare.

Art. 45 – Permisul de conducere al conducătorului auto decedat se predă de către persoana care îl deţine, în termen de 30 de zile, autorităţii emitente.

CAPITOLUL IV
Semnalizarea rutieră
Art. 46 – (1) Semnificaţia, precum şi dimensiunile mijloacelor de semnalizare rutieră, forma, simbolul, culoarea şi condiţiile de execuţie, amplasarea, instalarea şi aplicarea acestora se stabilesc în conformitate cu standardele în domeniu.
(2) Semnalizarea rutieră în tunele sau pe viaducte se asigură, se realizează şi se întreţine de către administratorul acestora.

SECŢIUNEA 1
Semnalele luminoase

§ 1. Semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor

Art. 47 – (1) Semnalele luminoase sunt lumini albe sau colorate diferit, emise succesiv, continuu sau intermitent, de unul sau mai multe corpuri de iluminat care compun un semafor.
(2) După numărul corpurilor de iluminat, semafoarele sunt:
a) cu un corp de iluminat, cu lumina intermitentă de avertizare;
b) cu două corpuri de iluminat, pentru pietoni şi biciclişti;
c) cu trei corpuri de iluminat, pentru vehicule;
d) cu patru sau mai multe corpuri de iluminat, pentru tramvaie.
(3) Semafoarele se montează în axul vertical al stâlpului sau pe consolă, pe portal ori suspendate pe cabluri, succesiunea culorilor lentilelor, de sus în jos, fiind următoarea:
a) la semaforul cu trei culori ordinea semnalelor este: roşu, galben, verde;
b) la semaforul cu două culori ordinea semnalelor este: roşu, verde;
c) la semaforul pentru tramvaie sunt dispuse trei pe orizontala la partea superioara şi unul la partea inferioară, toate cu lumina albă.

Art. 48 – (1) Semafoarele care emit semnale luminoase pentru dirijarea circulaţiei în intersecţii se instalează obligatoriu înainte de intersecţie, astfel încât să fie vizibile de la o distanta de cel puţin 50 m. Acestea pot fi repetate în mijlocul, deasupra ori de cealaltă parte a intersecţiei.
(2) Semnificaţia semnalelor luminoase pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează. Pe drumurile cu două sau mai multe benzi pe sens, pentru direcţii diferite, delimitate prin marcaje longitudinale, semafoarele se pot instala deasupra uneia sau unora dintre benzi, caz în care semnificaţia semnalelor luminoase se limitează la banda sau benzile astfel semnalizate.

Art. 49 – Pe lămpile de culoare roşie sau verde ale semafoarelor pot fi aplicate săgeţi de culoare neagră care indică direcţiile de deplasare corespunzătoare acestora. În acest caz interdicţia sau permisiunea de trecere impusă de semnalul luminos este limitată la direcţia sau direcţiile indicate prin aceste săgeţi. Aceeaşi semnificaţie o au şi săgeţile aplicate pe panourile adiţionale ce însoţesc, la partea inferioară, semafoarele. Săgeata pentru mersul înainte are vârful în sus.

Art. 50 – (1) Semafoarele pentru tramvaie au forma de casetă cu patru corpuri de iluminat de culoare albă, dintre care trei sunt poziţionate orizontal şi una sub cea din mijloc, însoţite de panouri cu semne adiţionale.
(2) Semnalul de liberă trecere pentru tramvaie este dat de combinaţia luminoasă a lămpii inferioare cu una dintre cele trei lămpi situate la partea superioară pentru indicarea direcţiei.
(3) Semnalul de interzicere a trecerii tramvaiului este dat de iluminarea concomitenta a celor trei lumini din partea superioară a casetei.

Art. 51 – (1) Semnalul de culoare verde permite trecerea.
(2) Când semaforul este însoţit de una sau mai multe lămpi care emit lumina intermitentă de culoare verde sub forma uneia sau unor săgeţi pe fond negru către dreapta, acestea permit trecerea numai în direcţia indicată, oricare ar fi în acel moment semnalul în funcţiune al semaforului.

Art. 52 – (1) Semnalul de culoare roşie interzice trecerea.
(2) La semnalul de culoare roşie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecţiei, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părţii carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.
(3) Atunci când semnalul de culoare roşie funcţionează concomitent cu cel de culoare galbenă, acesta anunţă apariţia semnalului de culoare verde.

Art. 53 – (1) Când semnalul de culoare galbenă apare după semnalul de culoare verde, conducătorul vehiculului care se apropie de intersecţie nu trebuie să treacă de locurile prevăzute la art. 52 alin. (2), cu excepţia situaţiei în care, la apariţia semnalului, se află atât de aproape de acele locuri, încât nu ar mai putea opri vehiculul în condiţii de siguranţă.
(2) Semnalul de culoare galbenă intermitent permite trecerea, conducătorul de vehicul fiind obligat să circule cu viteză redusă, să respecte semnificaţia semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie aplicabile în acel loc.

Art. 54 – În intersecţii dirijarea circulaţiei tramvaielor se poate realiza şi prin semafoare având semnale luminoase de culoare albă, corelate cu semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei celorlalte vehicule.

Art. 55 – Semnalul luminos destinat numai dirijării circulaţiei bicicletelor are în câmpul său imaginea unei biciclete de culoare roşie, respectiv verde pe fond negru. Aceeaşi destinaţie o are şi semnalul luminos al unui semafor însoţit de un panou adiţional pe care figurează o bicicletă.

Art. 56 – (1) Când deasupra benzilor de circulaţie sunt instalate dispozitive care emit semnale roşii şi verzi, acestea sunt destinate semnalizării benzilor cu circulaţie reversibilă. Semnalul roşu, având forma a două bare încrucişate, interzice accesul vehiculelor pe banda deasupra căreia se găseşte, iar semnalul verde, de forma unei săgeţi cu vârful în jos, permite intrarea vehiculelor şi circulaţia pe acea bandă.
(2) Semnalul luminos intermediar care are forma unei sau unor săgeţi de culoare galbenă ori albă cu vârful orientat către dreapta sau stânga jos, anunţă schimbarea semnalului verde, în cazul benzilor cu circulaţie reversibilă ori faptul că banda deasupra căreia se află este pe punctul de a fi închisă circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează, aceştia fiind obligaţi să se deplaseze pe banda sau benzile indicate de săgeţi.

Art. 57 – Conducătorul vehiculului care intră într-o intersecţie la culoarea verde a semaforului este obligat să respecte şi semnificaţia indicatoarelor instalate în interiorul acesteia.

§ 2. Semnalele luminoase pentru pietoni

Art. 58 – (1) Semnalele luminoase pentru pietoni sunt de culoare verde şi roşie. Acestea funcţionează corelat cu semnalele pentru dirijarea circulaţiei vehiculelor.
(2) Semnalul de culoare verde poate avea în câmpul său imaginea unui pieton în mers, iar cel roşu, imaginea unui pieton oprit.
(3) Semnalele luminoase pentru pietoni pot fi însoţite de semnale acustice pentru a asigura traversarea drumului de către nevăzători.
(4) Pe sectoarele de drum unde valorile de trafic permit, administratorul drumului public, cu avizul poliţiei, poate amplasa în zona marcajului trecerii pentru pietoni semafoare sau panouri speciale cu comanda manuală a cererii de verde, care se poate face direct de către pietoni.

Art. 59 – (1) Semnalul de culoare verde permite trecerea.
(2) Când semnalul de culoare verde începe să funcţioneze intermitent înseamnă că timpul afectat traversării drumului este în curs de epuizare şi urmează semnalul roşu. În acest caz pietonul surprins în traversarea drumului trebuie să grăbească trecerea, iar dacă drumul este prevăzut cu un refugiu sau spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, să aştepte pe acesta apariţia semnalului de culoare verde.

Art. 60 – Semnalul de culoare verde intermitent şi semnalul de culoare roşie interzic pietonilor să se angajeze în traversare pe partea carosabilă.

§ 3. Alte semnale luminoase

Art. 61 – În cazul semaforizării corelate, în lungul unui traseu pot fi instalate dispozitive de cronometrare a timpului aferent culorii, precum şi dispozitive luminoase care să arate participanţilor la trafic timpii stabiliţi prin programul de semaforizare, iar pentru conducătorii de autovehicule şi viteza de deplasare.

Art. 62 – Semaforul de avertizare se instalează la ieşirea din intersecţie şi este constituit dintr-un corp de iluminat cu lumina galbenă intermitentă. Acesta poate avea în câmpul său imaginea unui pieton în mişcare, de culoare galbenă pe fond negru.

Art. 63 – Pentru semnalizarea şi dirijarea circulaţiei pe sectoarele de drumuri unde se execută lucrări pe partea carosabilă, cu excepţia autostrăzilor, se pot instala temporar semafoare mobile, cu obligaţia presemnalizării acestora.

SECŢIUNEA a 2-a
Indicatoarele
Art. 64 – Indicatoarele instalate pe drumurile publice sunt:
a) de avertizare;
b) de reglementare, care pot fi:
1. de prioritate;
2. de interzicere sau restricţie;
3. de obligare;
c) de orientare şi informare, care pot fi:
1. de orientare;
2. de informare;
3. de informare turistică;
4. panouri adiţionale;
5. indicatoare kilometrice şi hectometrice;
d) mijloace de semnalizare a lucrărilor, care cuprind:
1. indicatoare rutiere temporare;
2. mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor.

Art. 65 – (1) Indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers. În cazul în care condiţiile locale împiedică observarea din timp a indicatoarelor de către conducătorii cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, deasupra părţii carosabile sau de cealaltă parte a intersecţiei, în loc vizibil pentru toţi participanţii la trafic.
(2) Indicatoarele pot fi însoţite de panouri cu semne adiţionale conţinând inscripţii sau simboluri care le precizează, completează ori limitează semnificaţia.
(3) Semnele adiţionale se pot aplica pe panouri ce includ indicatoare ori chiar pe indicatoare, dacă înţelegerea semnificaţiei acestora nu este afectată.
(4) Pentru a fi vizibile şi pe timp de noapte, indicatoarele rutiere trebuie să fie reflectorizante, luminoase ori iluminate.
(5) În locuri periculoase, pentru a spori vizibilitatea şi a evidenţia semnificaţia unor indicatoare acestea pot figura grupat pe un panou cu folie fluorescent – retroreflectorizantă cu reflexie ridicată. Aceste indicatoare pot fi însoţite, după caz, de dispozitive luminoase.

Art. 66 – (1) Semnificaţia unui indicator este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează.
(2) Când indicatorul este instalat deasupra benzii sau benzilor, semnificaţia lui este valabilă numai pentru banda ori benzile astfel semnalizate.
(3) Semnificaţia indicatorului de avertizare începe din locul unde este amplasat. În cazul indicatoarelor care avertizează sectoare periculoase, zona de acţiune a indicatoarelor este reglementată prin plăcuţe adiţionale.
(4) Indicatoarele de avertizare se instalează înaintea locului periculos, la o distanţă de maximum 50 m în localităţi, între 100 m şi 250 m în afara localităţilor, respectiv între 500 m şi 1000 m pe autostrăzi şi drumuri expres. Când condiţiile din teren impun amplasarea la o distanţă mai mare, sub indicator se instalează un panou adiţional „Distanţa între indicator şi începutul locului periculos”.
(5) Pe autostrăzi şi drumuri expres, în toate cazurile, sub indicator este obligatoriu să se instaleze un panou adiţional „Distanţa între indicator şi începutul locului periculos”. În situaţia când lungimea sectorului periculos depăşeşte 1000 m, sub indicator se montează panoul adiţional „Lungimea sectorului periculos la care se referă indicatorul”.
(6) Semnificaţia indicatoarelor de interzicere sau de restricţie începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunţe sfârşitul interdicţiei sau al restricţiei, semnificaţia acestor indicatoare încetează în intersecţia cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricţie sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunţă intrarea într-o localitate, semnificaţia lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului „Ieşire din localitate”, cu excepţia locurilor unde alte indicatoare dispun altfel.

Art. 67 – Indicatoarele rutiere temporare corespondente indicatoarelor de avertizare, de restricţie sau interzicere ori indicatoarelor de orientare au aceleaşi caracteristici cu cele permanente, cu deosebirea că fondul alb este înlocuit cu fondul galben.

SECŢIUNEA a 3 – a
Semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată

Art. 68 – Apropierea de o trecere la nivel cu calea ferată se semnalizează cu indicatoare de avertizare corespunzătoare şi/sau cu panouri suplimentare pentru trecerea la nivel cu calea ferată.

Art. 69 – (1) Trecerea la nivel cu calea ferată curentă fără bariere sau semibariere se semnalizează, după caz, cu indicatoarele „Trecere la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere” sau „Trecere la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere”, însoţite de indicatorul „Oprire”.
(2) La trecerea la nivel cu calea ferată curentă prevăzută cu instalaţii de semnalizare automată fără bariere, interzicerea circulaţiei rutiere se realizează optic, prin funcţionarea dispozitivelor cu lumini intermitent-alternative roşii şi stingerea semnalizării de control reprezentată de lumina intermitentă albă şi acustic, prin emiterea de semnale sonore intermitente.

Art. 70 – (1) Trecerile la nivel cu calea ferată curentă pot fi semnalizate cu sisteme automate luminoase, prevăzute cu semibariere.
(2) Trecerile la nivel cu calea ferată curentă pot fi asigurate şi cu bariere care sunt acţionate manual.
(3) Barierele şi semibarierele sunt marcate cu benzi alternante de culoare roşie şi albă şi pot fi prevăzute, la mijloc, cu un disc roşu. Benzile trebuie să fie reflectorizante, iar pe drumurile neiluminate, pe timp de noapte barierele şi semibarierele trebuie să fie iluminate ori prevăzute cu dispozitive cu lumină roşie.
(4) La trecerea la nivel cu calea ferată prevăzută cu instalaţii de semnalizare automată cu bariere, semnalizarea de interzicere a circulaţiei rutiere se realizează în condiţiile prevăzute la art. 69 alin. (2), precum şi prin coborârea în poziţie orizontală a semibarierelor.

Art. 71 – (1) Semnalizarea de interzicere a circulaţiei rutiere se consideră realizată chiar şi numai în una din următoarele situaţii :
a) prin aprinderea unei singure unităţi luminoase a dispozitivului cu lumină intermitent-alternativă roşie;
b) prin funcţionarea sistemului sonor;
c) prin poziţia orizontală a unei singure semibariere.
(2) Circulaţia rutieră se consideră de asemenea interzisă şi în situaţia în care barierele sau semibarierele sunt în curs de coborâre sau de ridicare.

Art. 72 – În zona trecerilor la nivel, funcţionarea instalaţiilor de semnalizare a apropierii trenurilor fără bariere, a instalaţiilor de semnalizare a apropierii trenurilor cu semibariere sau a barierelor mecanice, precum şi instalarea indicatoarelor „Oprire”, „Trecere la nivel cu o cale ferată simplă/dublă, fără bariere”, „Trecere la nivel cu o cale ferată simplă/dublă, fără bariere, prevăzută cu instalaţie de semnalizare luminoasă automată” sunt asigurate de administratorul de cale ferată, iar setul de semnalizare a apropierii de calea ferată este asigurat de către administratorul drumului.

Art. 73 – (1) La trecerea la nivel cu o cale ferată industrială se instalează indicatorul „Alte pericole”, însoţit de un panou adiţional ce conţine imaginea unei locomotive.
(2) Atunci când pe calea ferată industrială se deplasează un vehicul feroviar, circulaţia trebuie dirijată de un agent de cale ferată.

Art. 74 – Porţile de gabarit instalate înaintea unei treceri la nivel cu o cale ferată electrificată, destinate să interzică accesul vehiculelor a căror încărcătură depăşeşte în înălţime limita de siguranţă admisă, sunt marcate cu benzi alternante de culoare galbenă şi neagră. Pe stâlpii de susţinere ai porţilor de gabarit se instalează indicatoare rutiere prin care se precizează înălţimea maximă de trecere admisă.

SECŢIUNEA a 4-a
Marcajele

Art. 75 – (1) Marcajele servesc la organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea participanţilor la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră pe care le completează sau le precizează semnificaţia.
(2) Marcajele se aplică pe suprafaţa părţii carosabile a drumurilor modernizate, pe borduri, pe lucrări de artă, pe accesorii ale drumurilor, precum şi pe alte elemente şi construcţii din zona drumurilor. Marcajele aplicate pe drumurile publice trebuie să fie reflectorizante sau însoţite de dispozitive reflectorizante care trebuie să-şi păstreze proprietăţile de reflexie şi pe timp de ploaie sau ceaţă.
(3) Marcajele nu trebuie să incomodeze în nici un fel desfăşurarea circulaţiei, iar suprafaţa acestora nu trebuie să fie lunecoasă. Marcajele pe partea carosabilă se execută cu microbile de sticlă şi pot fi însoţite de butoni cu elemente retroreflectorizante.

Art. 76 – Marcajele aplicate pe drumurile publice sunt:
a) longitudinale, care pot fi:
1. de separare a sensurilor de circulaţie;
2. de separare a benzilor pe acelaşi sens;
b) de delimitare a părţii carosabile;
c) transversale, care pot fi:
1. de oprire;
2. de cedare a trecerii;
3. de traversare pentru pietoni;
4. de traversare pentru biciclişti;
d) diverse, care pot fi :
1. de ghidare;
2. pentru spaţii interzise ;
3. pentru interzicerea staţionării ;
4. pentru staţii de autobuze, troleibuze, taximetre;
5. pentru locuri de parcare;
6. săgeţi sau inscripţii;
e) laterale aplicate pe :
1. lucrări de artă (poduri, pasaje denivelate, ziduri de sprijin);
2. parapete ;
3. stâlpi şi copaci situaţi pe platforma drumului ;
4. borduri.

Art. 77 – (1) Administratorul drumului public este obligat să aplice marcaje cu linii continue sau discontinue, după caz, atât pentru separarea sensurilor şi benzilor de circulaţie, cât şi pentru delimitarea părţii carosabile.
(2) Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia.
(3) Marcajul format dintr-o linie continuă aplicată pe bordura trotuarului sau la marginea părţii carosabile interzice staţionarea vehiculelor pe acea parte a drumului. Când o asemenea linie însoţeşte un indicator de interzicere a staţionării, aceasta precizează lungimea sectorului de drum pe care este valabilă interzicerea.
(4) Marcajul longitudinal format din linii continue care delimitează banda pe care este aplicat şi un marcaj simbolizând o anumită categorie sau anumite categorii de vehicule, semnifică faptul că banda este rezervată circulaţiei acelei sau acelor categorii de vehicule.

Art. 78 – Marcajul longitudinal format dintr-o linie discontinuă simplă sau dublă permite trecerea peste acesta, dacă manevra sau reglementările instituite impun acest lucru.

Art. 79 – (1) Marcajul cu linie discontinuă poate fi simplu sau dublu şi se foloseşte în următoarele situaţii:
a) marcajul cu linie discontinuă simplă:
1. pentru separarea sensurilor de circulaţie, pe drumurile cu două benzi şi circulaţie în ambele sensuri;
2. pentru separarea benzilor de circulaţie pe acelaşi sens, pe drumurile cu cel puţin două benzi pe sens;
3. pentru marcarea trecerii de la o linie discontinuă la una continuă. În localităţi acest marcaj nu este obligatoriu;
4. pentru a separa, pe autostrăzi, benzile de accelerare sau de decelerare de benzile curente de circulaţie;
5. pentru marcaje de ghidare în intersecţii;
b) marcajul cu linie discontinuă dublă, pentru delimitarea benzilor reversibile. Pe asemenea benzi marcajul este însoţit de dispozitive luminoase speciale prevăzute la art. 56.
(2) Linia continuă se foloseşte în următoarele situaţii :
a) linia continuă simplă, pentru separarea sensurilor de circulaţie, a benzilor de acelaşi sens la apropierea de intersecţii şi în zone periculoase;
b) linia continuă dublă, pentru separarea sensurilor de circulaţie cu minimum două benzi pe fiecare sens, precum şi la drumuri cu o bandă pe sens sau în alte situaţii stabilite de administratorul drumului respectiv, cu acordul poliţiei rutiere.
(3) În cazul marcajului longitudinal format dintr-o linie continuă şi una discontinuă alăturate, conducătorul de vehicul trebuie să respecte semnificaţia liniei celei mai apropiate în sensul de mers.
(4) Pe drumurile cu circulaţie în ambele sensuri prevăzute cu o singură bandă pe sens, pe distanţa cuprinsă între indicatoarele de avertizare „Copii”, aferente celor două sensuri, marcajul de separare a sensurilor se execută cu linie continuă.

Art. 80 – (1) Marcajele de delimitare a părţii carosabile sunt amplasate în lungul drumului, se execută la limita din dreapta a părţii carosabile în sensul de mers, cu excepţia autostrăzilor şi a drumurilor expres, unde marcajul se aplică şi pe partea stângă, lângă mijlocul fizic de separare a sensurilor de circulaţie. Aceste marcaje pot fi cu linie continuă sau discontinuă simplă.
(2) Marcajele de ghidare au rolul de a materializa traiectoria pe care vehiculele trebuie să o urmeze în traversarea unei intersecţii ori pentru efectuarea virajului la stânga, fiind obligatoriu a se realiza în cazul în care axul central ori liniile de separare a benzii de circulaţie nu sunt coliniare.
(3) Marcajele pentru interzicerea staţionării se pot realiza:
a) prin linie continuă galbenă aplicată pe bordura trotuarului sau pe banda de consolidare a acostamentului, dublând marcajul de delimitare a părţii carosabile spre exteriorul platformei drumului;
b) printr-o linie în zig-zag la marginea părţii carosabile.
(4) Marcajele prin săgeţi sunt folosite pentru:
a) selectarea pe benzi ;
b) schimbarea benzii (banda de accelerare, banda suplimentară pentru vehicule lente, banda care se suprimă prin îngustarea părţii carosabile);
c) repliere, numai în afara localităţilor pe drumuri cu o bandă pe sens şi dublu sens de circulaţie.

Art. 81 – (1) Marcajul transversal constând dintr-o linie continuă, aplicată pe lăţimea uneia sau mai multor benzi, indică linia înaintea căreia vehiculul trebuie oprit la întâlnirea indicatorului „Oprire”. Un asemenea marcaj poate fi folosit pentru a indica linia de oprire impusă printr-un semnal luminos, printr-o comandă a agentului care dirijează circulaţia, de prezenţa unei treceri la nivel cu o cale ferată, cu o linie de tramvai sau a unei treceri pentru pietoni. Înaintea marcajului ce însoţeşte indicatorul „Oprire” se poate aplica pe partea carosabilă inscripţia „STOP”.
(2) Marcajul transversal constând dintr-o linie discontinuă, aplicată pe lăţimea uneia sau mai multor benzi, indică linia care nu trebuie depăşită atunci când se impune cedarea trecerii. Înaintea unei asemenea linii se poate aplica pe partea carosabilă un marcaj sub forma de triunghi având o latură paralelă cu linia discontinuă, iar vârful îndreptat spre vehiculul care se apropie.
(3) Marcajul transversal constând din linii paralele cu axul drumului indică locul pe unde pietonii trebuie să traverseze drumul. Aceste linii au lăţimea mai mare decât a oricăror alte marcaje.
(4) Marcajul transversal constând din linii discontinue paralele, aplicate perpendicular sau oblic faţă de axul drumului, indică locul destinat traversării părţii carosabile de către biciclişti.

Art. 82 – (1) În scopul sporirii impactului vizual asupra participanţilor la trafic, pe partea carosabilă se pot executa marcaje sub formă de inscripţii, simboluri şi figuri.
(2) Pe autostrăzi, pe drumurile expres şi pe drumuri naţionale deschise traficului internaţional (E), la extremităţile părţii carosabile se aplică marcaje rezonatoare pentru avertizarea conducătorilor de autovehicule la ieşirea de pe partea carosabilă.

Art. 83 – (1) Marcajele, cum sunt: săgeţile, inscripţiile, liniile paralele sau oblice, pot fi folosite pentru a repeta semnificaţia indicatoarelor sau pentru a da participanţilor la trafic indicaţii care nu le pot fi furnizate, în mod adecvat, prin indicatoare.
(2) Marcajul sub forma unei sau unor săgeţi, aplicat pe banda ori pe benzile delimitate prin linii continue, obligă la urmarea direcţiei sau direcţiilor astfel indicate. Săgeata de repliere care este oblică faţă de axul drumului, aplicată pe o bandă sau intercalată într-un marcaj longitudinal format din linii discontinue, semnalizează obligaţia că vehiculul care nu se află pe banda indicată de săgeată să fie condus pe acea bandă.
(3) Marcajul format dintr-o linie în zig-zag semnifică interzicerea staţionării vehiculelor pe partea drumului pe care este aplicat. O astfel de linie completată cu înscrisul „BUS” sau „TAXI” poate fi folosită pentru semnalizarea staţiilor de autobuze şi troleibuze, respectiv de taximetre.
(4) Marcajul aplicat în afara benzilor, format din linii paralele, înconjurate sau nu cu o linie de contur, delimitează spaţiul interzis circulaţiei.
(5) Marcajele se pot aplica şi pe ziduri de sprijin, parapete de protecţie sau alte amenajări rutiere laterale drumului, pentru a le face mai vizibile conducătorilor de vehicule.
(6) Marcajele sunt de regulă de culoare albă, cu excepţia celor ce se aplică pe elementele laterale drumului care sunt de culoare albă, neagră sau galbenă şi neagră, precum şi a celor provizorii, folosite la organizarea circulaţiei în zona lucrărilor, care sunt de culoare galbenă. În zonele periculoase sau unde staţionarea vehiculelor este limitată în timp, marcajele pot fi şi de alte culori.

SECŢIUNEA a 5-a
Semnalizarea limitelor laterale ale platformei drumului şi a lucrărilor

Art. 84 – (1) În afara localităţilor, limitele laterale ale platformei drumului se semnalizează cu stâlpi de ghidare lamelari, de culoare albă, omologaţi, instalaţi la intervale de 50 m între ei, sau prin parapete. Pe stâlpii de ghidare lamelari şi pe parapete se aplică dispozitive reflectorizante de culoare roşie şi albă sau galbenă. Dispozitivele reflectorizante de culoare roşie trebuie să fie vizibile numai pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers. Materialele din care stâlpii de ghidare lamelari sunt confecţionaţi, nu trebuie să fie dure.
(2) Dispozitivele reflectorizante pentru semnalizarea limitelor platformei drumului se pot monta şi pe parapetele de protecţie, pereţii tunelelor, zidurile de sprijin sau pe alte amenajări rutiere ori instalaţii laterale drumului.

Art. 85 – (1) Semnalizarea lucrărilor executate pe drumurile publice este obligatorie şi se realizează în scopul asigurării desfăşurării în condiţii corespunzătoare a circulaţiei pe sectorul de drum rămas neafectat sau, după caz, devierea acesteia pe variante ocolitoare şi are semnificaţia interzicerii circulaţiei în zona afectată de lucrări.
(2) Sectoarelor de drum afectate de lucrări, trebuie semnalizate vizibil prin indicatoare şi mijloace auxiliare de semnalizare rutieră, precum semafoare, balize direcţionale, panouri, conuri de dirijare, bariere, garduri, parapete din material plastic lestabile şi cărucioare portsemnalizare, prevăzute cu elemente fluorescent – reflectorizante. Acestea nu trebuie confecţionate din materiale dure, iar pe timp de noapte trebuie însoţite de lămpi cu lumină galbenă intermitentă.
(3) Pentru organizarea circulaţiei pe sectoarele de drum public aflate în lucru se instalează indicatoare şi balize reflectorizante sau, după caz, amenajări rutiere tip „limitatoare de viteză” şi se aplică marcaje, corespunzător situaţiei create. Dacă este cazul, dirijarea circulaţiei se realizează prin semnale luminoase ori semnale ale lucrătorului de drumuri desemnat şi special instruit.

Art. 86 – (1) Semnalizarea instituită pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări trebuie întreţinută şi modificată corespunzător evoluţiei acestora. La terminarea lucrărilor executantul trebuie să asigure, concomitent cu repararea sectorului de drum public afectat, şi refacerea semnalizării iniţiale sau modificarea ei, potrivit noilor condiţii de circulaţie.
(2) Persoanele care execută lucrări de orice natură pe partea carosabilă a drumului public sunt obligate să poarte echipament de protecţie – avertizare fluorescent şi reflectorizant, de culoare galbenă sau portocalie, pentru a fi observate cu uşurinţă de participanţii la trafic.

Art. 87 – Nicio lucrare care afectează drumul public nu poate fi începută sau, după caz, continuată dacă executantul acesteia nu are autorizarea administratorului drumului şi acordul poliţiei, nu a realizat semnalizarea temporară corespunzătoare, iar termenul aprobat a fost depăşit ori lucrarea se execută în alte condiţii decât cele stabilite în autorizaţie sau acord.

SECŢIUNEA a 6-a
Semnalele poliţiştilor şi ale altor persoane care dirijează circulaţia

Art. 88 – (1) Semnalele poliţistului care dirijează circulaţia au următoarele semnificaţii:
a) braţul ridicat vertical semnifică „atenţie, oprire” pentru toţi participanţii la trafic care se apropie, cu excepţia conducătorilor de vehicule care nu ar mai putea opri în condiţii de siguranţă. Dacă semnalul este dat într-o intersecţie, aceasta nu impune oprirea conducătorilor de vehicule care se află deja angajaţi în traversare;
b) braţul sau braţele întinse orizontal semnifică „oprire” pentru toţi participanţii la trafic care, indiferent de sensul lor de mers, circulă din direcţia sau direcţiile intersectate de braţul sau braţele întinse. După ce a dat acest semnal, poliţistul poate coborî braţul sau braţele, poziţia sa însemnând, de asemenea, „oprire” pentru participanţii la trafic care vin din faţă ori din spate;
c) balansarea, pe timp de noapte, în plan vertical, a unui dispozitiv cu lumină roşie ori a bastonului fluorescent-reflectorizant, semnifică „oprire” pentru participanţii la trafic, spre care este îndreptat;
d) balansarea pe verticală a braţului, având palma orientată către sol, semnifică reducerea vitezei;
e) rotirea vioaie a braţului semnifică mărirea vitezei de deplasare a vehiculelor sau grăbirea traversării drumului de către pietoni.
(2) Poliţistul care dirijează circulaţia poate efectua semnal cu braţul ca vehiculul să avanseze, să depăşească, să treacă prin faţa ori prin spatele său, să îl ocolească prin partea sa stângă sau dreaptă, iar pietonii să traverseze drumul ori să se oprească.
(3) La efectuarea comenzilor prevăzute la alin. (1) şi (2), poliţistul poate folosi şi fluierul.

Art. 89 – (1) Oprirea participanţilor la trafic este obligatorie şi la semnalele date de:
a) poliţiştii de frontieră;
b) îndrumătorii de circulaţie ai Ministerului Apărării;
c) agenţii de cale ferată, la trecerile la nivel;
d) personalul autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice;
e) membrii patrulelor şcolare de circulaţie, la trecerile pentru pietoni din apropierea unităţilor de învăţământ;
f) nevăzători, prin ridicarea bastonului alb, atunci când aceştia traversează strada.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) – d) pot efectua şi următoarele semnale:
a) balansarea braţului în plan vertical, cu palma mâinii orientată către sol sau cu un mijloc de semnalizare, care semnifică reducerea vitezei;
b) rotirea vioaie a braţului, care semnifică mărirea vitezei de deplasare a vehiculelor, inclusiv grăbirea traversării drumului de către pietoni;

Art. 90 – Persoanele prevăzute la art. 88 alin. (1) şi art. 89 alin. (1) lit. a)- e), care dirijează circulaţia trebuie să fie echipate şi plasate astfel încât să poată fi observate şi recunoscute cu uşurinţă de către participanţii la trafic.

SECŢIUNEA a 7-a
Semnalele utilizate de conducătorii autovehiculelor cu regim
de circulaţie prioritară şi obligaţiile celorlalţi participanţi la trafic
Art. 91 – (1) Semnalele mijloacelor speciale de avertizare, luminoase şi sonore se folosesc de către conducătorii autovehiculelor prevăzute la art.32 alin. (2) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată numai dacă intervenţia sau misiunea impun urgenţă.
(2) Semnalele mijloacelor de avertizare luminoasă pot fi folosite şi fără a fi însoţite de cele sonore, în funcţie de natura misiunii ori de condiţiile de trafic, situaţie în care autovehiculul respectiv nu are regim de circulaţie prioritară.
(3) Se interzice utilizarea semnalelor mijloacelor de avertizare sonoră separat de cele luminoase.

Art. 92 – (1) Poliţistul rutier aflat într-un autovehicul al poliţiei poate utiliza şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile pentru a transmite o dispoziţie sau o indicaţie participanţilor la trafic. Aceste semnale pot fi adresate concomitent cu transmiterea unui apel prin amplificatorul de voce.
(2) Poliţistul rutier, aflat într-un autovehicul al poliţiei, poate executa semnale cu braţul, cu sau fără baston reflectorizant, scos pe partea laterală dreapta a vehiculului. Acest semnal semnifică oprire pentru conducătorii vehiculelor care circulă în spatele autovehiculului poliţiei. Acelaşi semnal efectuat pe partea stângă a autovehiculului semnifică oprire pentru conducătorii vehiculelor care circulă pe banda din partea stângă în acelaşi sens de mers ori în sens opus celui al autovehiculului poliţiei.

Art. 93 – Conducătorii de autovehicule care se apropie de o coloană oficială o pot depăşi dacă li se semnalizează această manevră de către poliţistul rutier. Se interzice altor participanţi la trafic intercalarea sau ataşarea la o astfel de coloană oficială.

Art. 94 – (1) Coloanele oficiale se însoţesc de echipaje ale poliţiei rutiere, în condiţiile stabilite prin instrucţiuni emise de ministrul administraţiei şi internelor.
(2) Coloanele de vehicule cu specific militar se însoţesc de autovehicule de control al circulaţiei aparţinând Ministerului Apărării, care au în funcţiune mijloacele speciale de avertizare sonore, precum şi cele luminoase de culoare albastră.

Art. 95 – Vehiculele care, prin construcţie sau datorită încărcăturii transportate, depăşesc masa şi/sau gabaritul prevăzute de normele legale, precum şi transporturile speciale pot fi însoţite de echipaje ale poliţiei rutiere numai cu aprobarea Inspectoratului General al Poliţiei Române.

CAPITOLUL V
Reguli de circulaţie

SECŢIUNEA 1
Reguli generale

Art. 96 – (1) Participanţii la trafic sunt obligaţi să anunţe administratorul drumului public ori cea mai apropiată unitate de poliţie atunci când au cunoştinţă despre existenţa pe drum a unui obstacol sau a oricărei alte situaţii periculoase pentru fluenţa şi siguranţa circulaţiei.
(2) Se interzice oricărei persoane să arunce, să lase sau să abandoneze obiecte, materiale sau substanţe ori să creeze obstacole pe drumul public. Persoana care nu a putut evita crearea unui obstacol pe drumul public este obligată să îl înlăture şi, dacă nu este posibil, să îi semnalizeze prezenţa şi să anunţe imediat administratorul drumului public şi cea mai apropiată unitate de poliţie.

Art. 97(1) Copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu înălţimea sub 150 cm trebuie să poarte centuri de siguranţă adaptate greutăţii şi dimensiunilor lor, iar cei cu vârsta sub 3 ani se transportă numai în dispozitive de reţinere omologate.
Modificat prin H.G. 11/2015
(1) Copiii cu o inaltime de pana la 135 cm pot fi transportati in autovehicule echipate cu sisteme de siguranta pentru conducator si pasageri, denumite in continuare sisteme de siguranta, doar daca sunt fixati sau prinsi cu ajutorul unui dispozitiv de fixare in scaun pentru copii instalat in autovehicul.
(11) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul transportului in autovehicule destinate transportului public de persoane, precum si in taxi, daca in acesta din urma copilul ocupa orice alt loc decat cel de pe scaunul din fata. Transportul copilului in varsta de pana la 3 ani, in acest caz, se realizeaza sub supravegherea unei persoane, alta decat conducatorul de autovehicul.
(12) Copiii cu o inaltime de peste 135 cm pot fi transportati in autovehicule echipate cu sisteme de siguranta doar daca poarta centuri de siguranta pentru adulti, reglate astfel incat sa nu treaca peste zona gatului sau fetei, ori daca sunt fixati sau prinsi cu ajutorul unui dispozitiv de fixare in scaun pentru copii instalat in autovehicul.
(13) Prin dispozitiv de fixare in scaun pentru copii, in sensul prezentului articol,se intelege un ansamblu de componente capabil sa fixeze un copil in pozitia sezut sau culcat, care poate cuprinde o combinatie de chingi ori elemente flexibile cu o catarama de fixare, dispozitive de reglare, elemente de prindere si, in unele cazuri, un scaun suplimentar si/sau un scut pentru impact, ce poate fi ancorat la un autovehicul, ori un sistem constituit dintr-un dispozitiv partial de fixare in scaun utilizat impreuna cu centura de siguranta cu rol de prindere a copilului sau de fixare a dispozitivului, cum ar fi, fara a se limita la acestea, scaun de siguranta pentru copii, perna de inaltare, care poate fi folosita impreuna cu o centura de siguranta pentru adulti, portbebe-cosulet pentru sugari, scaun pentru sugari, chinga de ghidare, precum si centura si sisteme de centuri pentru copii.
(14) Dispozitivul de fixare in scaun pentru copii prevazut la alin. (1) si (12) trebuie sa fie omologat si adecvat pentru caracteristicile fizice ale copiilor. Clasificarea, reglementarile privind standardele de omologare si utilizarea acestor dispozitive in functie de grupele de masa si componenta sistemelor sunt prevazute in anexa nr. 1F.
(15) Dispozitivul de fixare in scaun pentru copii se instaleaza pe locurile din spate ale autovehiculului, in conformitate cu instructiunile de montare furnizate de catre producatorul acestuia, cum ar fi manual, prospect sau publicatia electronica cu instructiuni care indica in ce mod si in care tipuri de autovehicule poate fi folosit sistemul in conditii de siguranta.
(16) Prin exceptie de la prevederile alin. (15), tipurile de dispozitiv de fixare in scaun pentru copii care, potrivit instructiunilor producatorului, pot fi montate inclusiv pe locul din fata destinat pasagerilor prin orientarea cu fata spre directia opusa directiei normale de deplasare a autovehiculului se instaleaza pe acest loc doar in situatia in care conducatorul dezactiveaza airbagul frontal corespunzator locului, chiar si in cazul autovehiculului prevazut cu un mecanism care detecteaza in mod automat prezenta dispozitivului instalat si blocheaza declansarea airbagului frontal corespunzator locului, sau daca autovehiculul nu este echipat cu airbag frontal corespunzator locului.
(17) Dispozitiile prevazute la alin. (16) se aplica in mod corespunzator si in cazul tipurilor de dispozitiv de fixare in scaun pentru copii care, potrivit instructiunilor producatorului, pot fi montate inclusiv pe locul din fata destinat pasagerilor prin orientarea cu fata spre directia normala de deplasare a autovehiculului.
(18) Se excepteaza de la obligatia de a fi fixat sau prins cu ajutorul unui dispozitiv de fixare in scaun pentru copii ori de a purta centura de siguranta pe timpul transportului copilul pentru care este eliberat un certificat medical de scutire pe motiv medical grav in care sa fie mentionata afectiunea care contraindica purtarea acestor sisteme de siguranta.
(19) Transportul copilului in conditiile prevazute la alin. (18) se realizeaza pe locurile din spate ale autovehiculului. In cazul copilului in varsta de pana la 3 ani, transportul se realizeaza sub supravegherea unei persoane, alta decat conducatorul de autovehicul.
(110) Conducatorul de autovehicul care transporta un copil in conditiile prevazute la alin. (18) are obligatia sa aiba asupra sa certificatul medical, in continutul caruia trebuie sa fie mentionata durata de valabilitate a acestuia. Dispozitiile prevazute la alin. (6) se aplica in mod corespunzator.

(2) Conducătorilor de autovehicule le este interzis să transporte copii cu vârstă de până la 12 ani pe scaunul din faţă, chiar dacă sunt ţinuţi în braţe de persoane majore, în timpul deplasării pe drumurile publice.
Modificat prin H.G. 11/2015
(2) Copiii in varsta de pana la 3 ani nu pot fi transportati in autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranta.
(21) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), copiii in varsta de pana la 3 ani pot fi transportati sub supravegherea unei persoane, alta decat conducatorul de autovehicul, in autovehicule destinate transportului public de persoane, precum si in taxi daca in acesta din urma ocupa orice alt loc decat cel de pe scaunul din fata.
(22) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), copiii in varsta de pana la 3 ani pentru care este eliberat certificatul medical prevazut la alin. (18) sunt transportati in autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranta pe locurile din spate ale acestuia, sub supravegherea unei persoane, alta decat conducatorul de autovehicul. Dispozitiile prevazute la alin. (110) se aplica in mod corespunzator.
(23) Copiii cu varsta de peste 3 ani, avand o inaltime de pana la 150 cm, pot fi transportati in autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranta doar daca ocupa, pe timpul transportului, orice alt loc decat cel de pe scaunele din fata.

(3) Se interzice conducătorilor de autovehicule, precum şi persoanelor care ocupă scaunul din faţă să ţină în braţe animale, în timpul deplasării pe drumurile publice.
(4) Se exceptează de la obligaţia de a purta centura de siguranţă:
a) conducătorii de autoturisme pe timpul executării manevrei de mers înapoi sau care staţionează;
b) femeile în stare vizibilă de graviditate;
c) conducătorii de autoturisme care execută servicii de transport public de persoane, în regim de taxi, când transportă pasageri;
d) persoanele care au certificat medical în care să fie menţionată afecţiunea care contraindică purtarea centurii de siguranţă;
e) instructorii auto pe timpul pregătirii practice a persoanelor care învaţă să conducă un autovehicul pe drumurile publice sau examinatorul din cadrul autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere;
(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) lit. d) sunt obligate să aibă asupra lor certificatul medical, în conţinutul căruia trebuie să fie menţionată durata de valabilitate a acestuia;
(6) Afecţiunile medicale pentru care se acordă scutire de la portul centurii de siguranţă, precum şi modelul certificatului medical se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii publice, care se publică în Monitorul Oficial al României.

Art. 98 – (1) Se interzice transportul pe motociclete şi pe mopede a mai multor persoane decât locurile stabilite prin construcţie, precum şi al obiectelor voluminoase.
(2) Copiii în vârstă de până la 7 ani, dacă sunt ţinuţi în braţe, precum şi cei de până la 14 ani se transportă numai în ataşul motocicletelor.

Art. 99 – (1) Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării, cu excepţia bicicletelor şi a celor trase sau împinse cu mâna, este permisă numai în timpul zilei.
(2) Se interzice conducătorilor vehiculelor prevăzute la alin.(1) să circule cu acestea cu o viteză mai mare de 30 km/h.

SECŢIUNEA a 2-a
Utilizarea părţii carosabile

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 100– Vehiculele trebuie conduse numai pe drumurile, părţile carosabile, benzile sau pistele stabilite pentru categoria din care fac parte. În cazul în care pe drumurile publice nu sunt amenajate benzi sau piste speciale pentru mopede, biciclete şi celelalte vehicule fără motor, acestea pot fi conduse şi pe acostament în sensul de mers, dacă circulaţia se poate face fără pericol.

Art. 100 (1) Vehiculele trebuie conduse numai pe drumurile, părţile carosabile, benzile sau pistele stabilite pentru categoria din care fac parte. În cazul în care pe drumurile publice nu sunt amenajate benzi sau piste speciale pentru biciclete şi celelalte vehicule fără motor, acestea pot fi conduse şi pe acostament în sensul de mers, dacă circulaţia se poate face fără pericol.
(2) Vehiculele din categoria AM, A1, A2 şi A, atunci când circulă pe drumul public, trebuie conduse numai pe un singur rând.

Art. 101 – Când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe banda situată lângă acostament sau bordură. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie utilizată este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.

Art. 102 – Vehiculele grele, lente sau cu mase ori gabarite depăşite sau cele care se deplasează cu viteză redusă trebuie conduse numai pe banda de lângă acostament sau bordură, dacă în sensul de mers nu este amenajată o bandă destinată acestora.

Art. 103 – Pe drumul public cu cel mult două benzi pe sens şi cu o a treia bandă pe care este amplasată linia tramvaiului lângă axul drumului, conducătorii de vehicule pot folosi aceasta bandă, cu obligaţia să lase liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia.

Art. 104 – Vehiculele care efectuează transport public de persoane se conduc pe banda rezervată acestora, dacă o astfel de bandă există şi este semnalizată ca atare. Pe aceeaşi bandă pot circula şi autovehiculele cu regim de circulaţie prioritară când se deplasează în acţiuni de intervenţii sau în misiuni care au caracter de urgenţă.

Art. 105 – Se interzice intrarea într-o intersecţie chiar dacă semnalul luminos ori un indicator de prioritate permit, dacă din cauza aglomerării circulaţiei conducătorul de vehicul riscă să rămână imobilizat, stânjenind sau împiedicând desfăşurarea traficului.

SECŢIUNEA a 3-a
Reguli pentru circulaţia vehiculelor

§ 1. Poziţii în timpul mersului şi circulaţia pe benzi

Art. 106 – (1) Pe un drum public prevăzut cu minimum trei benzi pe sens, când conducătorii a două autovehicule circulă în aceeaşi direcţie, dar pe benzi diferite şi intenţionează să se înscrie pe banda libera dintre ei, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care vine din stânga să ocupe acea bandă.
(2) Pe drumul public cu mai multe benzi, conducătorii de autovehicule care circulă pe o bandă care se sfârşeşte, pentru a continua deplasarea pe banda din stânga trebuie să permită trecerea vehiculelor care circulă pe acea bandă.

Art. 107 – (1) La intersecţiile prevăzute cu indicatoare şi/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcţiei de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcţiei de mers voite, cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie şi sunt obligaţi să respecte semnificaţia indicatoarelor şi marcajelor.
(2) La intersecţiile fără marcaje de delimitarea benzilor, conducătorii vehiculelor ocupă în mers, cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie, următoarele poziţii:
a) rândul de lângă bordură sau acostament, cei care vor să schimbe direcţia de mers spre dreapta;
b) rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, cei care vor să schimbe direcţia de mers spre stânga. Când circulaţia se desfăşoară pe drumuri cu sens unic, conducătorii de vehicule care intenţionează să vireze la stânga, sunt obligaţi să ocupe rândul de lângă bordura sau acostamentul din partea stângă;
c) oricare dintre rânduri, cei care vor să meargă înainte.
(3) Dacă în intersecţie circulă şi tramvaie, iar spaţiul dintre şina din dreapta şi trotuar nu permite circulaţia pe două sau mai multe rânduri, toţi conducătorii de vehicule, indiferent de direcţia de deplasare, vor circula pe un singur rând, lăsând liber traseul tramvaiului.
(4) În cazul în care tramvaiul este oprit într-o staţie fără refugiu pentru pietoni, vehiculele trebuie să oprească în ordinea sosirii, în spatele acestuia, şi să-şi reia deplasarea numai după ce uşile tramvaiului au fost închise şi s-au asigurat că nu pun în pericol siguranţa pietonilor angajaţi în traversarea drumului public.

Art. 108 – Schimbarea direcţiei de mers prin virare la dreapta sau la stânga este interzisă în locurile unde sunt instalate indicatoare cu aceasta semnificaţie.

Art. 109 – Dacă în apropierea unei intersecţii este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obligă să se circule într-o anumită direcţie, vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcţia sau direcţiile indicate.

Art. 110 – (1) În situaţiile în care există benzi speciale pentru executarea manevrei, schimbarea direcţiei de deplasare se face prin stânga centrului imaginar al intersecţiei, iar dacă există un marcaj de ghidare, cu respectarea semnificaţiei acestuia.
(2) Schimbarea direcţiei de mers spre stânga, în cazul vehiculelor care intră într-o intersecţie circulând pe acelaşi drum în aliniament, dar din sensuri opuse, se efectuează prin stânga centrului intersecţiei, fără intersectarea traiectoriei acestora.
(3) Amenajările rutiere sau obstacolele din zona mediană a părţii carosabile se ocolesc prin partea dreaptă.

Art. 111 – Se interzice circulaţia participanţilor la trafic pe sectoarele de drum public la începutul cărora sunt instalate indicatoare ce interzic accesul.

§ 2. Semnalele conducătorilor de vehicule

Art. 112 – Conducătorii de vehicule semnalizează cu mijloacele de avertizare luminoasă, sonoră sau cu braţul, după caz, înaintea efectuării oricărei manevre sau pentru evitarea unui pericol imediat.

Art. 113 – (1) Mijloacele de avertizare sonoră trebuie folosite de la o distanţă de cel puţin 25 m faţă de cei cărora li se adresează, pe o durată de timp care să asigure perceperea semnalului şi fără să-i determine pe aceştia la manevre ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei.
(2) Semnalizarea cu mijloacele de avertizare sonoră nu poate fi folosită în zonele de acţiune a indicatorului „Claxonarea interzisă”.
(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2):
a) conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritară când se deplasează în acţiuni de intervenţii sau în misiuni care au caracter de urgenţă;
b) conducătorii autovehiculelor care folosesc acest semnal pentru evitarea unui pericol imediat.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 114 – (1) Conducătorii de autovehicule şi tramvaie sunt obligaţi să folosească instalaţiile de iluminare şi/sau semnalizare a acestora, după cum urmează:
a) luminile de poziţie sau de staţionare pe timpul imobilizării vehiculului pe partea carosabilă în afara localităţilor, de la lăsarea serii şi până în zorii zilei, ziua când plouă torenţial, ninge abundent sau este ceaţă densă, ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drumul public;
b) luminile de întâlnire sau de drum, în mers, atât în localităţi, cât şi în afara acestora, după gradul de iluminare a drumului public;
c) luminile de întâlnire şi cele de ceaţă pe timp de ceaţă densă;
d) luminile de întâlnire ale autovehiculelor care însoţesc coloane militare sau cortegii, transportă grupuri organizate de persoane şi cele care tractează alte vehicule sau care transportă mărfuri ori produse periculoase, în timpul zilei;
e) luminile de întâlnire atunci când plouă torenţial, ninge abundent ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drum;
f) luminile pentru mersul înapoi atunci când vehiculul este manevrat către înapoi;
g) luminile indicatoare de direcţie pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, inclusiv la punerea în mişcare a vehiculului de pe loc.
(2) Pe timpul nopţii, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligaţi ca de la o distanţă de cel puţin 200 m să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei. Când conducătorul de autovehicul se apropie de un autovehicul care circula în faţa sa, acesta este obligat sa folosească luminile de întâlnire de la o distanţă de cel puţin 100 m.
(3) Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă conducătorii de autovehicule şi tramvaie care se apropie de o intersecţie nedirijată prin semnale luminoase sau de către poliţişti, sunt obligaţi să semnalizeze prin folosirea alternantă a luminilor de întâlnire cu cele de drum dacă nu încalcă astfel prevederile alin. (2).
(4) Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă autovehiculele sau remorcile cu defecţiuni la sistemul de iluminare şi semnalizare luminoasă nu pot fi conduse sau remorcate fără a avea în funcţiune pe partea stângă, în faţă o lumină de întâlnire şi în spate una de poziţie.
(5) Luminile de avarie se folosesc în următoarele situaţii:
a) când vehiculul este imobilizat involuntar pe partea carosabilă;
b) când vehiculul se deplasează foarte lent şi/sau constituie el însuşi un pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic;
c) când autovehiculul sau tramvaiul este remorcat.
(6) În situaţiile prevăzute la alin. (5), conducătorii de autovehicule şi tramvaie trebuie să pună în funcţiune luminile de avarie, în mod succesiv, în ordinea opririi şi în cazul în care această manevră este impusă de blocarea circulaţiei pe sensul de mers.
(7) Când circulă prin tunel conducătorul de vehicul este obligat să folosească luminile de întâlnire.

Art. 115 – Un vehicul poate fi oprit sau staţionat cu toate luminile stinse, în locurile în care aceste manevre sunt permise, atunci când se află:
a) pe un drum iluminat, astfel încât vehiculul este vizibil de la o distanţă de cel puţin 50 m;
b) în afara părţii carosabile, pe un acostament consolidat;
c) în localităţi, la marginea părţii carosabile, în cazul motocicletelor cu două roţi, fără ataş şi a mopedelor, care nu sunt prevăzute cu sursă de energie.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 116 – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să semnalizeze schimbarea direcţiei de deplasare, depăşirea, oprirea şi punerea în mişcare.
(2) Intenţia conducătorilor de autovehicule şi tramvaie de a schimba direcţia de mers, de a ieşi dintr-un rând de vehicule staţionate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulaţie sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depăşire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcţiune a luminilor indicatoare de direcţie cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afara localităţilor înainte de începerea efectuării manevrelor.
(3) Reducerea vitezei de deplasare sau oprirea autovehiculelor şi tramvaielor pe partea carosabilă se semnalizează cu lumina roşie din spate.

Art. 117 – (1) Conducătorii vehiculelor cu două roţi, precum şi ai celor cu tracţiune animală ori ai celor trase sau împinse cu mâna sunt obligaţi să efectueze următoarele semnale:
a) braţul stâng întins orizontal atunci când intenţionează să schimbe direcţia de mers spre stânga sau de a depăşi;
b) braţul drept întins orizontal atunci când intenţionează să schimbe direcţia de mers spre dreapta;
c) braţul drept întins orizontal balansat în plan vertical atunci când intenţionează să oprească.
(2) Semnalele prevăzute la alin. (1) trebuie efectuate cu cel puţin 25 m înainte de efectuarea manevrelor.

§ 3. Depăşirea

Art. 118 – Conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:
a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau stânjeni circulaţia din sens opus;
b) să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii;
c) să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit;
d) să reintre pe banda sau în şirul de circulaţie iniţiale după ce a semnalizat şi s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiţii de siguranţă pentru vehiculul depăşit şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Art. 119 – Conducătorul de vehicul care urmează să fie depăşit este obligat:
a) să nu mărească viteza de deplasare;
b) să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile sau a benzii pe care se deplasează.

Art. 120 – (1) Se interzice depăşirea vehiculelor:
a) în intersecţii cu circulaţia nedirijată;
b) în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;
c) în curbe şi în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri şi în tuneluri. Prin excepţie, pot fi depăşite în aceste locuri vehiculele cu tracţiune animală, motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanţă mai mare de 20 m, iar lăţimea drumului este de cel puţin 7 m;
e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje;
f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la mai puţin de 50 m înainte de acestea;
g) în dreptul staţiei pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar staţia nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni;
h) în zona de acţiune a indicatorului „Depăşirea interzisă”;
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere;
j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii;
k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în aşteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulaţie.
(2) Se interzice depăşirea coloanei oficiale.

§ 4. Viteza şi distanţa între vehicule

Art. 121 – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
(3) Administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare pentru reglementarea regimului de viteză.
(4) În afara localităţilor, înaintea staţiilor mijloacelor de transport public de persoane şi/sau a trecerilor pentru pietoni, la o distanţă de 100 de metri faţă de acestea, administratorul drumului este obligat să realizeze amenajări rutiere pentru reducerea vitezei de deplasare a vehiculelor.

Art. 122 – Se interzice conducătorilor de vehicule să reducă brusc viteza ori să efectueze o oprire neaşteptată, fără motiv întemeiat.

Art. 123 – Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h, în localităţi, sau 50 km/h în afara localităţilor, în următoarele situaţii:
a) la trecerea prin intersecţiile cu circulaţie nedirijată;
b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m;
d) la trecerea pe lângă grupuri organizate, coloane militare sau cortegii, indiferent dacă acestea se află în mers sau staţionează pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulaţie pe sens;
e) la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă sau pe acostament;
f) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă;
g) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare;
h) în zona de acţiune a indicatorului de avertizare „Copii” în intervalul orar 0700 – 2200 precum şi a indicatorului „Accident”;
i) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare şi marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar, în imediata apropiere a părţii carosabile, intenţionează să se angajeze în traversare;
j) la schimbarea direcţiei de mers prin viraje;
k) când vizibilitatea este sub 100 de m în condiţii de ceaţă, ploi torenţiale, ninsori abundente.

Art. 124 – Administratorul drumului public este obligat ca în locurile prevăzute la art. 123 să instaleze indicatoare de avertizare şi să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere care să determine conducătorii de vehicule să reducă viteza de deplasare.

§ 5. Reguli referitoare la manevre

Art. 125 – Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte şi înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze şi să se asigure că din faţă, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment nici un vehicul.

Art. 126 – Se interzice întoarcerea vehiculului:
a) în locurile în care este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 142 lit. f);
b) în intersecţiile în care este interzis virajul la stânga, precum şi în cele în care, pentru efectuare, este necesară manevrarea înainte şi înapoi a vehiculului;
c) în locurile unde soliditatea drumului nu permite;
d) pe drumurile cu sens unic;
e) pe marcajul pietonal;
f) în locurile în care este instalat indicatorul „Întoarcerea interzisă”.

Art. 127 – (1) Pe drumurile publice înguste şi/sau cu declivitate, unde trecerea vehiculelor care circulă din sensuri opuse, unele pe lângă altele, este imposibilă sau periculoasă, se procedează după cum urmează:
a) la întâlnirea unui ansamblu de vehicule cu un vehicul conducătorul acestuia din urmă trebuie să manevreze cu spatele;
b) la întâlnirea unui vehicul greu cu un vehicul uşor, conducătorul acestuia din urmă trebuie să manevreze cu spatele;
c) la întâlnirea unui vehicul care efectuează transport public de persoane cu un vehicul de transport mărfuri conducătorul acestuia din urmă trebuie să manevreze cu spatele.
(2) În cazul vehiculelor de aceeaşi categorie, obligaţia de a efectua o manevră de mers înapoi revine conducătorului care urcă, cu excepţia cazului când este mai uşor şi există condiţii pentru conducătorul care coboară să execute această manevră, mai ales atunci când se află aproape de un refugiu.

Art. 128 – (1) Se interzice mersul înapoi cu vehiculul:
a) în cazurile prevăzute la art. 126, cu excepţia lit. d);
b) pe o distanţă mai mare de 50 m;
c) la ieşirea de pe proprietăţi alăturate drumurilor publice.
(2) În locurile în care mersul înapoi este permis dar vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puţin o persoană aflată în afara vehiculului.
(3) Persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată să se asigure că manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranţa participanţilor la trafic.
(4) Mersul înapoi cu autovehiculul trebuie semnalizat cu lumina sau luminile speciale din dotare. Se recomandă dotarea autovehiculelor şi cu dispozitive sonore pentru semnalizarea acestei manevre.

§ 6. Intersecţii şi obligaţia de a ceda trecerea

Art. 129 – (1) Vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat unul din indicatoarele având semnificaţia: „Drum cu prioritate”, „Intersecţie cu un drum fără prioritate” sau „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers”, are prioritate de trecere.
(2) Când două vehicule urmează să se întâlnească într-o intersecţie dirijată prin indicatoare, venind de pe două drumuri publice unde sunt instalate indicatoare cu aceeaşi semnificaţie, vehiculul care vine din dreapta are prioritate.

Art. 130 – Conducătorul de vehicul care se apropie de intrarea intr-o intersecţie, simultan cu un autovehicul cu regim de circulaţie prioritară care are în funcţiune semnalele luminoase şi sonore, are obligaţia să îi acorde prioritate de trecere.

Art. 131 – (1) La apropierea de o staţie pentru mijloace de transport public de persoane prevăzută cu alveolă, din care conducătorul unui astfel de vehicul semnalizează intenţia de a ieşi, conducătorul vehiculului care circulă pe banda de lângă acostament sau bordură este obligat să reducă viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a-i permite reintrarea în trafic.
(2) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere pietonilor aflaţi pe partea carosabilă pentru a urca în tramvai sau după ce au coborât din acesta, dacă tramvaiul este oprit în staţie fără refugiu.

Art. 132 – Conducătorul vehiculului al cărui mers înainte este obturat de un obstacol sau de prezenţa altor participanţi la trafic, care impun trecerea pe sensul opus este obligat să reducă viteza şi, la nevoie, să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus.

Art. 133 – În cazul prevăzut la art. 51 alin. (2), conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere participanţilor la trafic cu care se intersectează şi care circulă conform semnificaţiei culorii semaforului care li se adresează.

Art. 134 – La ieşirea din zonele rezidenţiale sau pietonale, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere tuturor vehiculelor cu care se intersectează.

Art. 135 – Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii:
a) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum naţional venind de pe un drum judeţean, comunal sau local;
b) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum judeţean venind de pe un drum comunal sau local;
c) la intersecţia nedirijată atunci când pătrunde pe un drum comunal venind de pe un drum local;
d) când urmează să pătrundă într-o intersecţie cu circulaţie în sens giratoriu faţă de cel care circulă în interiorul acesteia;
e) când circulă în pantă faţă de cel care urcă, dacă pe sensul de mers al celui care urcă se află un obstacol imobil. În această situaţie manevra nu este considerată depăşire în sensul prevederilor art. 120 lit. j);
f) când se pune în mişcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia faţă de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcţia de deplasare;
g) când efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta şi se intersectează cu un biciclist care circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare;
h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

§ 7. Trecerea la nivel cu calea ferată

Art. 136 – (1) La trecerea la nivel cu calea ferată curentă, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu viteza redusă şi să se asigure că din partea stângă sau din partea dreaptă nu se apropie un vehicul feroviar.
(2) La traversarea căii ferate, pietonii sunt obligaţi să se asigure că din stânga sau din dreapta nu se apropie un vehicul feroviar.

Art. 137 – (1) Conducătorul de vehicul poate traversa calea ferată curentă prevăzută cu bariere sau semibariere, dacă acestea sunt ridicate şi semnalele luminoase şi sonore nu funcţionează, iar semnalul cu lumina albă intermitentă cu cadenţa lentă este în funcţiune.
(2) Când circulaţia la trecerea la nivel cu calea ferată curentă este dirijată de agenţi de cale ferată, conducătorul de vehicul trebuie să respecte semnalele acestora.

Art. 138 – (1) Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când:
a) barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau ridicare;
b) semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune;
c) întâlneşte indicatorul „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere”, „Trecerea la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere” sau „Oprire”.
(2) Vehiculele trebuie să oprească, în ordinea sosirii, în locul în care există vizibilitate maximă asupra căii ferate fără a trece de indicatoarele prevăzute la alin. (1) lit. c) sau, după caz, înaintea marcajului pentru oprire, ori înaintea barierelor sau semibarierelor, când acestea sunt închise, în curs de coborâre sau ridicare.

Art. 139 – (1) În cazul imobilizării unui vehicul pe calea ferată, conducătorul acestuia este obligat să scoată imediat pasagerii din vehicul şi să elibereze platforma căii ferate, iar când nu este posibil, să semnalizeze prezenţa vehiculului cu orice mijloc adecvat.
(2) Participanţii la trafic, care se găsesc în apropierea locului unde un vehicul a rămas imobilizat pe calea ferată, sunt obligaţi să acorde sprijin pentru scoaterea acestuia sau, când nu este posibil, pentru semnalizarea prezenţei lui.
(3) Conducătorului de vehicul îi este interzis să treacă sau să ocolească porţile de gabarit instalate înaintea căilor ferate electrificate, dacă înălţimea sau încărcătura vehiculului atinge ori depăşeşte partea superioară a porţii.

Art. 140 – (1) La intersectarea unui drum public cu o cale ferată industrială, accesul vehiculelor feroviare se face numai după semnalizarea corespunzătoare şi din timp de către cel puţin un agent de cale ferată.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se conformeze semnificaţiei semnalelor agenţilor de cale ferată.

§ 8. Oprirea, staţionarea şi parcarea

Art. 141 – (1) Conducătorii autovehiculelor imobilizate pe drumurile publice care se îndepărtează de acestea sunt obligaţi să acţioneze frâna de ajutor, să oprească funcţionarea motorului şi să cupleze o treaptă de viteză inferioară, sau în cea de parcare dacă autovehiculul are transmisie automată.
(2) În cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pantă sau în rampă, pe lângă obligaţiile prevăzute la alin. (1), conducătorul trebuie să bracheze roţile directoare.
(3) În cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pasaje subterane sau tuneluri, conducătorul acestuia este obligat să oprească funcţionarea motorului.
(4) În localităţi, pe drumurile cu sens unic, oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor este permisă şi pe partea stângă, dacă rămâne liberă cel puţin o bandă de circulaţie.
(5) În afara localităţilor oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor se face în afara părţii carosabile, iar atunci când nu este posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, paralel cu axa acestuia.
(6) Nu este permisă staţionarea pe partea carosabilă, în timpul nopţii, a tractoarelor, a remorcilor, a mopedelor, a bicicletelor, a maşinilor şi utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii, agricole sau forestiere, a vehiculelor cu tracţiune animală ori a celor trase sau împinse cu mâna.
(7) Nu este permisă oprirea sau staţionarea în tuneluri. În situaţii de urgenţă sau de pericol conducătorului de autovehicul îi este permisă oprirea sau staţionarea numai în locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător. În caz de imobilizare prelungită a autovehiculului în tunel, conducătorul de vehicul este obligat să oprească motorul.

Art. 142 – Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:
a) în zona de acţiune a indicatorului „Oprirea interzisă”;
b) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi după acestea;
c) pe poduri, pe şi sub pasaje denivelate, precum şi pe viaducte;
d) în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m;
e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;
f) în intersecţii, inclusiv cele cu circulaţie în sens giratoriu, precum şi în zona de preselecţie unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanţă mai mică de 25 m de colţul intersecţiei;
g) în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, precum şi la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;
h) în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjeneşte circulaţia a două vehicule venind din sensuri opuse, precum şi în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în acelaşi sens ar fi obligaţi, din această cauză, să treacă peste acest marcaj;
i) în locul în care se împiedică vizibilitatea asupra unui indicator sau semnal luminos;
j) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoarele cu semnificaţia „Drum îngustat”, „Prioritate pentru circulaţia din sens invers” sau „Prioritate faţă de circulaţia din sens invers”;
k) pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare;
l) pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puţin de 50 m de acestea, dacă circulaţia vehiculelor pe şine ar putea fi stânjenită sau împiedicată;
m) pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres şi a celor naţionale europene (E);
n) pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor;
o) pe pistele pentru biciclete;
p) în locurile unde este interzisă depăşirea.

Art. 143 – Se interzice staţionarea voluntară a vehiculelor:
a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
b) în zona de acţiune a indicatorului cu semnificaţia „Staţionarea interzisă” şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere a staţionării;
c) pe drumurile publice cu o lăţime mai mică de 6 m;
d) în dreptul căilor de acces care deservesc proprietăţile alăturate drumurilor publice;
e) în pante şi în rampe;
f) în locul unde este instalat indicatorul cu semnificaţia „Staţionare alternantă”, în altă zi sau perioadă decât cea permisă, sau indicatorul cu semnificaţia „Zona de staţionare cu durată limitată” peste durata stabilită.

Art. 144 – (1) Administratorul drumului public este obligat să delimiteze şi să semnalizeze corespunzător sectoarele de drum public unde este interzisă oprirea sau staţionarea vehiculelor.
(2) Administratorul drumului public poate permite oprirea sau staţionarea, parţial sau total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puţin un culoar de minimum 1 m lăţime înspre marginea opusă părţii carosabile, destinat circulaţiei pietonilor.

Art. 145 – Se interzice conducătorului de autovehicul şi pasagerilor ca în timpul opririi sau staţionării să deschidă sau să lase deschise uşile acestuia ori să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulaţie.

Art. 146 – Circulaţia vehiculelor şi a pietonilor în spaţiile special amenajate sau stabilite şi semnalizate corespunzător se desfăşoară conform normelor rutiere, pe întreaga perioadă cât parcările sunt deschise circulaţiei publice.

§ 9. Alte obligaţii şi interdicţii pentru conducătorii de autovehicule şi tramvaie

Art. 147 – Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat:
1. Să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.
2. Să circule numai pe sectoarele de drum pe care ii este permis accesul şi să respecte normele referitoare la masele totale maxime autorizate şi admise şi/sau dimensiunile maxime admise de autoritatea competentă pentru autovehiculele conduse.
3. Să verifice funcţionarea sistemului de lumini şi semnalizare, a instalaţiei de climatizare, să menţină permanent curate parbrizul, luneta şi geamurile laterale ale autovehiculului, precum şi plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului şi remorcii.
4. Să permită controlul stării tehnice a vehiculului, precum şi al bunurilor transportate, în condiţiile legii.
5. Să se prezinte la verificarea medicală periodică, potrivit legii;
6. Să aplice pe parbrizul şi pe luneta autovehiculului semnul distinctiv stabilit pentru conducătorii de autovehicule începători, dacă are o vechime mai mică de un an de la obţinerea permisului de conducere.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 148 – Se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai:
1. să conducă un autovehicul sau tramvai cu dovada înlocuitoare a permisului de conducere eliberată fără drept de circulaţie sau a cărei valabilitate a expirat;
2. Să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau înregistrare.
3. Să transporte persoane în stare de ebrietate pe autovehicule din categoriile AM, A1, A2 şi A sau în cabina ori în caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri.
4. Să transporte persoane în caroseria autobasculantei, pe autocisternă, pe platformă, deasupra încărcăturii, pe părţile laterale ale caroseriei, sau persoane care stau în picioare în caroseria autocamionului, pe scări şi în remorcă, cu excepţia celei special amenajate pentru transportul persoanelor.

5. Să transporte copii în vârstă de până la 12 ani pe scaunul din faţă al autovehiculului, chiar dacă sunt ţinuţi în braţe de persoane majore.
Modificat prin H.G. 11/2015
5. abrogat

6. Să transporte în şi pe autoturism obiecte a căror lungime sau lăţime depăşeşte, împreuna cu încărcătura, dimensiunile acestuia.
7. Să deschidă uşile autovehiculului sau tramvaiului în timpul mersului, să pornească de pe loc cu uşile deschise.
8. Să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenţia ori să folosească instalaţii de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranţă, a lui şi a celorlalţi participanţi la trafic.
9. Să intre pe drumurile modernizate cu autovehiculul care are pe roţi sau pe caroserie noroi ce se depune pe partea carosabila ori din care cad sau se scurg produse, substanţe sau materiale ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei.
10. Să aibă aplicate, pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale afişe, reclame publicitare, înscrisuri sau accesorii care restrâng sau estompează vizibilitatea conducătorului sau a pasagerilor, atât din interior cât şi din exterior.
11. Să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât şi din exterior, cu excepţia celor omologate şi certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă.
12. Să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare sau semnalizare luminoasă, care diminuează eficacitatea acestora, precum şi pe plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, care împiedică citirea numărului de înmatriculare sau de înregistrare.
13. Să lase liber în timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comandă, să oprească motorul sau să decupleze transmisia în timpul mersului.
14. Să folosească în mod abuziv mijloacele de avertizare sonoră.
15. Să circule cu autovehiculul cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, fără a avea montate pe roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante omologate, în perioadele şi pe drumurile stabilite prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
16. Să circule având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori care prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului sau sunt uzate peste limita admisă.
17. Să conducă un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în mers sau staţionare depăşeşte pragul fonic prevăzut de lege ori care are montat pe sistemul de evacuare a gazelor dispozitive neomologate.
18. Să circule cu autovehiculul având plăcuţele cu numerele de înmatriculare, înregistrare, provizorii sau pentru probe deteriorate ori neconforme cu standardul.
19. Să săvârşească acte sau gesturi obscene, să profereze injurii, să adreseze expresii jignitoare sau vulgare celorlalţi participanţi la trafic
20. Să circule cu autovehiculul avariat mai mult de 30 de zile de la data producerii avariei.
21. Să arunce, pe drumurile publice, din autovehicul obiecte, materiale sau substanţe.
22. Să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe vehicule din categoriile AM, A1, A2 şi A.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 149 – (1) Conducătorul de autovehicul sau tramvai cu o vechime mai mică de un an de la data obţinerii permisului de conducere are obligaţia de a aplica semnul distinctiv sub forma unui disc de culoare galbenă, cu diametrul de 100 mm, care are în centru semnul exclamării, de culoare neagră, cu lungimea de 60 mm şi diametrul punctului de 10 mm, după cum urmează:
a) la autovehiculele din categoriile AM, A1, A2 şi A, în partea din spate, lângă numărul de înmatriculare sau înregistrare, după caz;
b) la celelalte autovehicule, pe parbriz, în partea din dreapta jos şi pe lunetă, în partea stângă jos;
c) la autovehiculul care nu este prevăzut cu lunetă, pe parbriz în partea din dreapta jos şi pe caroserie, în partea din spate stânga sus;
d) la tramvai, pe parbriz în partea din dreapta jos şi pe luneta ultimului vagon, în partea din spate stânga sus;
e) la autovehiculul care tractează o remorcă, pe parbrizul autovehiculului în partea din dreapta jos şi pe caroseria remorcii, în partea din spate stânga sus.
(2) Conducătorului de vehicul prevăzut la alin. (1) îi este interzis:
a) să conducă autovehicule care transportă mărfuri sau produse periculoase;
b) să conducă vehicule destinate testării sau cele pentru probe;
c) să conducă vehicule destinate transportului public de persoane, inclusiv în regim de taxi.

§ 10. Circulaţia vehiculelor destinate transportului de mărfuri sau transportului public de persoane

Art. 150 – (1) Încărcătura unui vehicul trebuie să fie aşezată şi, la nevoie, fixată astfel încât:
a) să nu pună în pericol persoane ori să nu cauzeze daune proprietăţii publice sau private;
b) să nu stânjenească vizibilitatea conducătorului şi să nu pericliteze stabilitatea ori conducerea vehiculului;
c) să nu fie târâtă, să nu se scurgă şi să nu cadă pe drum;
d) să nu mascheze dispozitivele de semnalizare, catadioptrii şi plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ori provizoriu, iar în cazul vehiculelor fără motor, semnalele făcute cu braţele de conducătorul acestora;
e) să nu provoace zgomot care să jeneze conducătorul, participanţii la trafic ori să sperie animalele şi să nu producă praf sau mirosuri pestilenţiale.
(2) Lanţurile, cablurile, prelatele şi alte accesorii ce servesc la asigurarea sau protecţia încărcăturii trebuie sa o fixeze cat mai bine de vehicul si sa nu constituie, ele insele, un pericol pentru siguranţa circulaţiei.
(3) Încărcătura care constă în materiale sau produse ce se pot împrăştia în timpul mersului trebuie acoperită cu o prelată. Când încărcătura constă în obiecte mari ori grele, aceasta trebuie fixata pentru a nu se deplasa, pe timpul transportului si a nu depăşi gabaritul vehiculului.

Art. 151 – Conducătorul autovehiculului şi tramvaiului care efectuează transport public de persoane este obligat:
a) să oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor numai în staţiile semnalizate ca atare, cu excepţia transportului public de persoane în regim de taxi. Dacă staţia este prevăzută cu alveolă, oprirea se va face numai în interiorul acesteia;
b) să deschidă uşile numai după ce vehiculul a fost oprit în staţie;
c) să închidă uşile numai după ce pasagerii au coborât ori au urcat;
d) să repună în mişcare autovehiculul sau tramvaiul din staţie după ce a semnalizat intenţia şi s-a asigurat că poate efectua, în siguranţă, această manevră.

Art. 152 – Se interzice pasagerilor mijloacelor de transport public de persoane:
a) să urce, să coboare, să ţină deschise uşile ori să le deschidă în timpul mersului vehiculului;
b) să călătorească pe scări sau pe părţile exterioare ale caroseriei vehiculului;
c) să arunce din vehicul orice fel de obiecte, materiale sau substanţe.

§ 11. Remorcarea

Art. 153 – (1) Un autovehicul poate tracta pe drumul public o singură remorcă. Se exceptează tractorul rutier care poate tracta două remorci, precum şi autovehiculele amenajate pentru formarea unui autotren de transport persoane în localităţile turistice, cu condiţia ca acesta să nu fie mai lung de 25 m şi să nu circule cu viteză mai mare de 25 km/h.
(2) Motocicleta fără ataş, precum şi bicicleta pot tracta o remorcă uşoară având o singură axă.

Art. 154 – Cuplarea unui vehicul cu una sau două remorci, pentru formarea unui ansamblu de vehicule, se poate efectua numai dacă:
a) elementele care compun dispozitivul de cuplare sunt omologate şi compatibile;
b) ansamblul de vehicule poate realiza raza minimă de virare a autovehiculului trăgător;
c) dimensiunile ansamblului de vehicule nu depăşesc limitele prevăzute de lege;
d) elementele de cuplare ale echipamentelor de frânare, de iluminare şi semnalizare luminoasă sunt compatibile;
e) vehiculele care compun ansamblul nu se ating la trecerea peste denivelări, la efectuarea virajelor sau la schimbarea direcţiei de mers.

Art. 155 – (1) În cazul rămânerii în pană a unui autovehicul ori a remorcii acestuia, conducătorul ansamblului este obligat să îl scoată imediat în afara părţii carosabile sau, dacă nu este posibil, să îl deplaseze lângă bordură ori acostament, aşezându-l paralel cu axa drumului şi luând măsuri pentru remedierea defecţiunilor sau, după caz, de remorcare.
(2) Pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă, autovehicul sau remorca acestuia care au defecţiuni la sistemul de iluminarea sau semnalizare luminoasă nu pot fi tractate pe drumurile publice fără a avea în funcţiune, în partea stângă, în faţă, o lumină de întâlnire şi în spate, una de poziţie.

Art. 156 – (1) Dacă un autovehicul sau o remorcă a rămas în pană pe partea carosabilă a drumului şi nu pot fi deplasate în afara acesteia, conducătorul autovehiculului este obligat să pună în funcţiune luminile de avarie şi să instaleze triunghiurile reflectorizante.
(2) Triunghiurile reflectorizante se instalează în faţa şi în spatele vehiculului, pe aceeaşi bandă de circulaţie, la o distanţă de cel puţin 30 m de acesta, astfel încât să poată fi observate din timp de către participanţii la trafic care se apropie. În localităţi, atunci când circulaţia este intensă, triunghiurile reflectorizante pot fi aşezate la o distanţă mai mică sau chiar pe vehicul, astfel încât să poată fi observate din timp de ceilalţi conducători de vehicule.
(3) Dacă vehiculul nu este dotat cu lumini de avarie sau acestea sunt defecte, conducătorul poate folosi, pe timpul nopţii ori în condiţii de vizibilitate redusă, o lampă portativă cu lumina galbenă intermitentă, care se instalează la partea din spate a vehiculului.
(4) Se interzice folosirea triunghiurilor reflectorizante sau a luminilor de avarie în mod nejustificat sau pentru a simula o rămânere în pană în locurile unde oprirea ori staţionarea sunt interzise.
(5) În cazul căderii din vehicule, pe partea carosabilă, a încărcăturii sau a unei părţi din aceasta, care constituie un obstacol ce nu poate fi înlăturat imediat, conducătorul este obligat să-l semnalizeze cu unul din mijloacele prevăzute la alin. (1) – (3).

Art. 157 – (1) Remorcarea unui autovehicul se face cu respectarea următoarelor reguli:
a) conducătorii autovehiculelor trăgător şi, respectiv, remorcat, trebuie să posede permise de conducere valabile pentru categoriile din care face parte fiecare dintre autovehicule;
b) autovehiculul trăgător să nu remorcheze un autovehicul mai greu decât masa lui proprie, cu excepţia cazului când remorcarea se efectuează de către un autovehicul destinat special depanării;
c) remorcarea trebuie să se realizeze prin intermediul unei bare metalice în lungime de cel mult 4 m. Autoturismul al cărui mecanism de direcţie şi sistem de frânare nu sunt defecte poate fi remorcat cu o legătură flexibilă omologată, în lungime de 3 – 5 m. Bara sau legătura flexibilă trebuie fixată la elementele de remorcare cu care sunt prevăzute autovehiculele;
d) conducătorul autovehiculului remorcat este obligat să semnalizeze corespunzător semnalelor efectuate de conducătorul autovehiculului trăgător. Atunci când sistemul de iluminare şi semnalizare nu funcţionează, este interzisă remorcarea acestuia pe timpul nopţii şi în condiţii de vizibilitate redusă, iar ziua poate fi remorcat dacă pe partea din spate are aplicată inscripţia „Fără semnalizare”, precum şi indicatorul „Alte pericole”.
(2) Dacă remorcarea se realizează prin suspendarea cu o macara sau sprijinirea pe o platformă de remorcare a părţii din faţă a autovehiculului remorcat, atunci în acesta nu trebuie să se afle nici o persoană.
(3) Se interzice remorcarea unui autovehicul cu două roţi cu sau fără ataş, a autovehiculului al cărui sistem de direcţie nu funcţionează sau care nu este înmatriculat ori înregistrat sau când drumul este acoperit cu polei, gheaţă sau zăpada. Se interzice şi remorcarea a două sau mai multe autovehicule, a căruţelor, a vehiculelor care în mod normal sunt trase sau împinse cu mâna ori a utilajelor agricole.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) se permite remorcarea unui autovehicul al cărui sistem de direcţie nu funcţionează numai în cazul când remorcarea se realizează prin suspendarea roţilor directoare ale autovehiculului remorcat cu o macara sau sprijinirea roţilor directoare ale autovehiculului remorcat pe o platformă de remorcare.
(5) Conducătorul poate împinge sau tracta, cu propriul autovehicul, în situaţii deosebite, pe distanţe scurte, un alt automobil pentru a-i pune motorul în funcţiune sau pentru a efectua scurte manevre, fără a pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

§ 12. Zona rezidenţială şi pietonală

Art. 158 – (1) În zona rezidenţială, semnalizată ca atare, pietonii pot folosi toată lăţimea părţii carosabile, iar jocul copiilor este permis.
(2) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să circule cu o viteză de cel mult 20 km/h, să nu staţioneze sau să parcheze vehiculul în afara spaţiilor anume destinate şi semnalizate ca atare, să nu stânjenească sau să împiedice circulaţia pietonilor chiar dacă, în acest scop, trebuie să oprească.

Art. 159 – În zona pietonală, semnalizată ca atare, conducătorul de vehicul poate intra numai dacă locuieşte în zonă sau prestează servicii publice „din poartă în poartă” şi nu are altă posibilitate de acces. Acesta este obligat să circule cu viteza maximă de 5 km/h, să nu stânjenească sau să împiedice circulaţia pietonilor şi, dacă este necesar, să oprească pentru a permite circulaţia acestora.

SECŢIUNEA a 4-a
Reguli pentru alţi participanţi la trafic

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
§ 1. Circulaţia bicicletelor

Art. 160 – (1) Bicicletele, atunci când circulă pe drumul public, trebuie conduse numai pe un singur rând.
(2) Persoanele care nu posedă permis de conducere pot conduce mopede pe drumurile publice numai dacă fac dovada că au absolvit un curs de legislaţie rutieră în cadrul unei unităţi autorizate de pregătire a conducătorilor de autovehicule.
(3) Dacă pe direcţia de deplasare există o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare, conducătorii vehiculelor prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi să circule numai pe această pistă. Se interzice circulaţia altor participanţi la trafic pe pista pentru biciclete.
(4) Se recomandă ca, în circulaţia pe drumurile publice, biciclistul să poarte casca de protecţie omologată.

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 161 – (1) Se interzice conducătorilor de biciclete:
a) să circule pe sectoarele de drum semnalizate cu indicatorul având semnificaţia „Accesul interzis bicicletelor”;
b) să înveţe să conducă biciclete pe drumurile intens circulate;
c) să circule pe trotuare, cu excepţia cazului când pe acestea sunt amenajate piste speciale destinate lor;
d) să circule fără a ţine cel puţin o mână pe ghidon şi ambele picioare pe pedale;
e) să circule în paralel, cu excepţia situaţiilor când participă la competiţii sportive organizate;
f) să circule în timp ce se află sub influenţa alcoolului, a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;
g) să se ţină de un vehicul aflat în mers ori să fie remorcat de un alt vehicul sau împins ori tras de o persoană aflată într-un vehicul;
h) să transporte o altă persoană, cu excepţia copilului până la 7 ani, numai dacă vehiculul are montat în faţă un suport special, precum şi a situaţiei când vehiculul este construit şi/sau echipat special pentru transportul altor persoane;
i) să circule pe partea carosabilă în aceeaşi direcţie de mers, dacă există o cale laterală, o potecă sau un acostament practicabil, ce pot fi folosite;
j) să transporte sau să tragă orice fel de obiecte care, prin volumul ori greutatea lor, stânjenesc sau periclitează conducerea vehiculului ori circulaţia celorlalţi participanţi la trafic;
k) să circule pe aleile din parcuri sau grădini publice, cu excepţia cazurilor când nu stânjenesc circulaţia pietonilor;
l) să circule pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă, fără să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 14 şi 16;
m) să circule atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă sau zăpadă.
n) să circule cu defecţiuni tehnice la sistemele de frânare sau cu un vehicul care nu este prevăzut cu avertizor sonor;
o) să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe bicicletă;
p) să circule pe alte benzi decât cea de lângă bordură sau acostament, cu excepţia cazurilor în care, înainte de intersecţie, trebuie să se încadreze regulamentar pentru efectuarea virajului la stânga;
r) să circule fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent – reflectorizante, de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă;
s) să conducă vehiculul fără a menţine contactul roţilor cu solul.
(2) Pe timpul circulaţiei pe drumurile publice, conducătorii de biciclete sunt obligaţi să aibă asupra lor actul de identitate.

§ 2. Însoţirea animalelor

Art. 162 – (1) Animalele de povară, de tracţiune ori de călărie, precum şi animalele în turmă nu pot fi conduse pe autostrăzi, pe drumurile naţionale, în municipii şi oraşe, precum şi pe drumurile la începutul cărora există indicatoare care le interzic accesul. Animalele de călărie aparţinând poliţiei, jandarmeriei ori Ministerului Apărării pot fi conduse pe drumurile publice din localităţi, atunci când participă la executarea unor misiuni.
(2) Atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, turmele trebuie împărţite în grupuri, bine separate între ele pentru a nu îngreuna circulaţia celorlalţi participanţi la trafic, fiecare grup având cel puţin un conducător.
(3) Atunci când sunt conduse pe drumul public, animalele şi însoţitorii acestora trebuie să circule pe acostamentul din partea stângă a drumului, în sensul de mers, iar când acesta nu există, cât mai aproape de marginea din stânga a părţii carosabile.

Art. 163 – (1) Conducătorul de animale de călărie este obligat:
a) să conducă animalele astfel încât acestea să se deplaseze pe acostament, iar în lipsa acestuia cât mai aproape de marginea din partea dreaptă a drumului;
b) să nu lase animalele nesupravegheate pe partea carosabilă sau în imediata apropiere a acesteia;
c) de la lăsarea serii până în zorii zilei, să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante;
d) să traverseze drumul public prin locurile permise pietonilor numai după ce s-a asigurat că o poate face fără pericol.
e) să semnalizeze schimbarea direcţiei de mers spre stânga prin ridicarea în plan orizontal a braţului stâng, iar oprirea prin balansarea braţului drept;
(2) Persoanele care conduc animale izolate sau de povară sunt obligate:
a) să se deplaseze pe acostament, iar în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea din partea dreaptă a carosabilului;
b) să conducă animalele numai pe partea din dreapta lor, cu ajutorul unei legături care nu poate avea o lungime mai mare de 2 metri;
c) să asigure deplasarea animalelor înşiruite şi legate unul în spatele altuia;
d) de la lăsarea serii până în zorii zilei, să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante;
e) să traverseze drumul public prin locurile permise pietonilor, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol.
(3) Deplasarea pe drumurile publice a unei turme se face cu respectarea următoarelor reguli:
a) turma trebuie să aibă în faţă şi în spate câte un conducător;
b) pe timpul nopţii sau în orice alte situaţii când vizibilitatea este redusă, conducătorul care se află în faţa turmei trebuie să aibă un dispozitiv cu lumină de culoare albă, iar cel din spate un dispozitiv cu lumină de culoare roşie;
c) conducătorii turmei trebuie să ia măsurile necesare ca, pe timpul deplasării pe drum, animalele să nu împiedice circulaţia celorlalţi participanţi la trafic;
d) animalele trebuie conduse la pas, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, astfel încât să nu ocupe mai mult de jumătate din lăţimea sensului de mers;
e) la intersecţii, precum şi atunci când traversează drumul, conducătorii turmei trebuie să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează;
f) în deplasarea pe drumurile pe care le este permis accesul, conducătorii turmei sunt obligaţi să nu lase animalele nesupravegheate.

§ 3. Circulaţia vehiculelor cu tracţiune animală

Art. 164 – Pe drumurile pe care le este permis accesul, vehiculele cu tracţiune animală trebuie să fie conduse pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile.

Art. 165 – (1) Conducătorul vehiculului cu tracţiune animală este obligat:
a) să aibă asupra lui actul de identitate, certificatul de înregistrare, iar pe vehicul montate plăcuţele cu numărul de înregistrare;
b) să conducă animalele astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru el şi ceilalţi participanţi la trafic;
c) să nu oprească sau să staţioneze pe partea carosabilă a drumului public;
d) pe timpul opririi sau staţionării pe acostament sau în afara părţii carosabile, animalele trebuie să fie legate astfel încât acestea să nu poată intra pe partea carosabilă;
e) să nu conducă vehiculul când se află sub influenţa alcoolului, a produselor sau substanţelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora;
f) să semnalizeze schimbarea direcţiei de mers cu braţul şi să se asigure că din faţă sau din spate nu circulă vehicule cărora le poate pune în pericol siguranţa deplasării;
g) de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante şi fără ca vehiculul să aibă la partea din faţă un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roşie, amplasate pe partea laterală stângă;
h) să nu părăsească vehiculul sau animalele ori să doarmă în timpul mersului;
i) să nu transporte obiecte care depăşesc în lungime sau în lăţime vehiculul, dacă încărcătura nu este semnalizată ziua cu un steguleţ de culoare roşie, iar noaptea sau în condiţii de vizibilitate redusă cu un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, montat în partea din spate a încărcăturii;
j) să nu circule cu animale care însoţesc vehiculul, dacă acestea nu sunt legate de latura din dreapta a vehiculului sau de partea din spate a acestuia, cât mai aproape de partea dreaptă. Legătura nu trebuie să fie mai mare de 1,5 metri;
k) să nu pătrundă pe drumurile modernizate sau pietruite cu roţile vehiculului murdare de noroi;
l) să nu transporte în vehicule persoane care stau în picioare;
m) să nu abandoneze vehiculul pe drumurile publice.
(2) Conducătorul de trăsură care efectuează transport public de persoane este obligat să circule în condiţiile stabilite în licenţă de autoritatea competentă.

§ 4. Circulaţia pietonilor

Art. 166 – Pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia, care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri.

Art. 167 – (1) Se interzice pietonilor şi persoanelor asimilate acestora:
a) să se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie un autovehicul cu regim de circulaţie prioritară care are în funcţiune semnalele speciale de avertizare luminoase şi sonore;
b) să traverseze partea carosabilă prin faţa sau prin spatele vehiculului oprit în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, cu excepţia cazurilor în care există treceri pentru pietoni, semnalizate corespunzător;
c) să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare;
d) să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise;
e) să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulaţiei;
f) să traverseze calea ferată atunci când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori când semnalul luminos sau acustic interzic trecerea;
g) să circule pe pistele pentru biciclete, amenajate şi semnalizate corespunzător.
(2) Se interzice oricărei persoane să efectueze acte de comerţ pe partea carosabilă, pe acostament, pe trotuar, în parcări ori în staţiile mijloacelor de transport public de persoane.

Art. 168 – (1) Persoanele care se deplasează pe drumul public formând un grup organizat, o coloană militară sau un cortegiu trebuie să circule în formaţie de cel mult trei şiruri, pe partea dreaptă a carosabilului, în sensul lor de mers, ocupând cel mult o bandă de circulaţie.
(2) De la lăsarea serii şi până în zorii zilei, precum şi ziua, în condiţii de vizibilitate redusă persoanele care se află în faţa şi în spatele şirului dinspre axa drumului, trebuie să aibă o sursă de lumină de culoare albă, respectiv roşie, care să fie vizibile pentru ceilalţi participanţi la trafic. Persoanele care formează şirul dinspre axa drumului trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte elemente fluorescent-reflectorizante.
(3) Conducătorii de grupuri organizate, de coloane militare sau de cortegii sunt obligaţi să supravegheze permanent deplasarea acestora pe drumurile publice, pentru a nu stânjeni circulaţia vehiculelor.
(4) Se interzice persoanelor care formează o coloană militară să meargă în cadenţă la trecerea peste poduri.

SECŢIUNEA a 5-a
Circulaţia pe autostrăzi

Art. 169 – (1) Conducătorii de autovehicule care intră pe autostrăzi folosind banda de intrare (de accelerare) trebuie să cedeze trecerea autovehiculelor care circulă pe prima bandă a autostrăzilor şi să nu stânjenească în nici un fel circulaţia acestora.
(2) Conducătorii care urmează să părăsească autostrada sunt obligaţi să semnalizeze din timp şi să se angajeze pe banda de ieşire (de decelerare).

Art. 170 – Circulaţia autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri se desfăşoară pe banda din partea dreapta a autostrăzii, cu excepţia cazului în care se efectuează depăşirea sau semnalizarea rutieră existentă instituie o altă reglementare de utilizare a benzilor.

CAPITOLUL VI
Circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite ori
care transportă mărfuri sau produse periculoase

§ 1. Circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite

Art. 171 – Autovehiculul sau ansamblul de vehicule care, prin construcţie sau datorită încărcăturii transportate, depăşeşte masa totală de 80 tone şi/sau lungimea de 40 m ori lăţimea de 5 m sau înălţimea de 5 m poate circula pe drumul public numai în baza autorizaţiei speciale emise de administratorul acestuia şi cu avizul poliţiei rutiere.

Art. 172 – (1) În circulaţia pe drumurile publice, autovehiculul sau ansamblul de vehicule care, cu sau fără încărcătură, are o lăţimea între 3,2 m şi 4,5 m inclusiv sau lungime mai mare de 25 m trebuie să fie precedat de un autovehicul de însoţire, iar cel cu lăţimea mai mare de 4,5 m sau lungime mai mare de 30 m, trebuie să fie însoţit de două autovehicule care să circule unul în faţă şi celălalt în spate.
(2) Pe autostrăzi autovehiculul care, cu sau fără încărcătură, depăşeşte lăţimea de 3,2 m trebuie să fie urmat de un autovehicul de însoţire.
(3) Autovehiculul de însoţire trebuie să fie echipat cu un dispozitiv special de avertizare cu lumină galbenă şi să aibă montată, în funcţie de locul ocupat la însoţire, la partea stângă din faţă sau din spate, plăcuţa de identificare reflectorizantă, având fondul alb şi chenarul roşu.
(4) Conducătorul autovehiculului cu masa şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite, precum şi conducătorii autovehiculelor de însoţire sunt obligaţi să pună şi să menţină în funcţiune semnalele speciale de avertizare cu lumină galbenă prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată pe toată perioada deplasării pe drumul public.

Art. 173 – Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite:
a) pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoare de interzicere, restricţie sau limitare a accesului acestora, dacă vehiculul sau ansamblul de vehicule atinge ori depăşeşte lăţimea, înălţimea, lungimea sau masele pe axe ori masa totală maximă admisă;
b) când vizibilitatea este redusă sau partea carosabila este acoperita cu polei, gheaţă sau zăpadă.

§ 2. Transportul mărfurilor sau produselor periculoase

Art. 174 – (1) Transportul mărfurilor sau produselor periculoase se efectuează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) vehiculul îndeplineşte condiţiile tehnice şi de agreere, prevăzute în Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, cu modificările ulterioare;
b) vehiculul are dotările şi echipamentele necesare prevăzute în reglementările în vigoare;
c) conducătorul vehiculului deţine certificat ADR corespunzător.
(2) Administratorul drumului public stabileşte, cu avizul poliţiei rutiere, traseele interzise accesului vehiculelor care efectuează transport de mărfuri sau produse periculoase, cu indicarea rutelor ocolitoare sau alternative şi a semnalizării corespunzătoare acestora.

Art. 175 – (1) Conducătorul vehiculului care efectuează transport de mărfuri sau produse periculoase trebuie să aibă asupra sa documentele de transport prevăzute de lege, să cunoască normele referitoare la transportul şi la manipularea încărcăturii putând fi însoţit de persoane care să cunoască bine caracteristicile acestora.
(2) În cabina autovehiculului care transportă mărfuri sau produse periculoase se pot afla numai membrii echipajului.
(3) Dacă din cauza deteriorării ambalajului sau din alte cauze marfa ori produsul periculos se împrăştie pe drum, conducătorul este obligat să oprească imediat, să ia masuri de avertizare a celorlalţi conducători care circulă pe drumul public şi a persoanelor din jur, să semnalizeze pericolul cu mijloacele pe care le are la îndemâna şi să anunţe administratorul drumului sau cea mai apropiată unitate de poliţie.

Art. 176 – Se interzice conducătorului de autovehicul care transportă mărfuri sau produse periculoase:
a) să provoace şocuri autovehiculului în mers;
b) să fumeze în timpul mersului ori să aprindă foc la oprire sau staţionare, la o distanţă mai mică de 50 m de autovehicul;
c) să lase autovehiculul şi încărcătura fără supravegherea sa, a însoţitorului ori a unei alte persoane calificate;
d) să remorcheze un vehicul rămas în pană;
e) să urmeze alte trasee sau să staţioneze în alte locuri decât cele stabilite, precum şi pe partea carosabilă a drumului pe timp de noapte;
f) să transporte alte încărcături care, prin natura lor, ar putea determina o sporire a pericolului;
g) să permită prezenţa în autovehicul a altor persoane, cu excepţia celuilalt conducător, a însoţitorilor sau a celor care încarcă ori descarcă mărfurile sau produsele transportate;
h) să intre pe sectoarele de drum pe care îi este interzis accesul;
i) să păstreze în autovehicul rezerve de combustibil in ambalaje care nu sunt special confecţionate în acest scop.

CAPITOLUL VII
SANCŢIUNI CONTRAVENŢIONALE ŞI
MĂSURI TEHNICO-ADMINISTRATIVE

SECŢIUNEA 1
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale

Art. 177 – (1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulaţia de drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care constată încălcări ale acestora se realizează de către poliţiştii rutieri din cadrul Poliţiei Române.
(2) Poliţiştii rutieri sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Art. 178 – (1) În punctele de trecere a frontierei de stat a României, poliţiştii de frontieră au şi atribuţia de a aplica sancţiuni în cazul în care constată contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
(2) Procesul verbal de constatare a contravenţiei se trimite, în cel mult o zi lucrătoare de la data întocmirii, serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.

Art. 179 – (1) Poliţia rutieră sau poliţia de frontieră în punctele de trecere a frontierei de stat pot acţiona, împreună cu reprezentanţi ai altor autorităţi cu atribuţii în domeniu, pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic.
(2) Poliţistul rutier sau poliţistul de frontieră aflat în punctul de trecere a frontierei de stat care acţionează în cadrul echipajului mixt are, ca principale atribuţii:
a) să oprească vehiculele pentru control şi să verifice documentele pe care conducătorii acestora trebuie să le aibă asupra lor;
b) să constate şi să aplice sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa;
(3) Reprezentanţii autorităţilor prevăzute la alin.(1) din cadrul echipajului mixt au ca principale atribuţii:
a) să acţioneze, împreună cu poliţiştii rutieri sau cu poliţiştii de frontieră pentru respectarea de către conducătorii de vehicule sau de către operatori a normelor privind transportul rutier pe drumurile publice din România;
b) să execute activităţi de control privind condiţiile de efectuare a transporturilor rutiere, precum şi de verificare a stării tehnice a vehiculelor, conform competenţelor;
c) să constate şi să aplice sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa lor.
(4) În cazul depistării în trafic a unui vehicul care prezintă defecţiuni tehnice la mecanismul de direcţie, la sistemul de frânare, care emite noxe poluante ori zgomote peste limitele legal admise sau care circulă având lumina farurilor nereglată corespunzător, reprezentanţii autorităţilor abilitate menţionează despre acestea într-o notă tehnică de constatare ce se anexează procesului-verbal de constatare a contravenţiei încheiat de către poliţistul rutier.

Art. 180 – (1) În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora şi locul unde este încheiat; gradul profesional, numele şi prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa contravenientului, numărul şi seria actului de identitate sau, în cazul cetăţenilor străini, al persoanelor fără cetăţenie sau al cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; numărul punctelor-amendă aplicate şi valoarea acestora, posibilitatea achitării, de către persoana fizică, în termen de cel mult 2 zile lucrătoare a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancţiunea contravenţională complementară aplicată şi/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator şi unitatea de poliţie la care se depune plângerea.
(2) În cazul în care contravenientul refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de un martor asistent. În acest caz procesul-verbal va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal şi semnătura martorului.
(3) Atunci când contravenientul a fost sancţionat cu amendă, odată cu copia procesului-verbal (exemplarul nr.2), acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată, în care se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.
(4) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică, în procesul-verbal se fac menţiuni cu privire la denumirea, sediul, codul unic de înregistrare ale acesteia, precum şi numele, prenumele, numărul şi seria actului de identitate, codul numeric personal şi domiciliul ori reşedinţa persoanei care o reprezintă.
(5) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile trebuie consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.
(6) În cazul în care pentru fapta săvârşită se dispune ca măsură tehnico-administrativă reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare, odată cu încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei agentul constatator eliberează şi o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, după caz, al cărei model este prevăzut în anexa 1B.
(7) Atunci când permisul de conducere se retrage pentru că titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce autovehicule sau tramvaie, se eliberează dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie.
(8) În situaţia în care, prin acelaşi proces-verbal de constatare a contravenţiei, se dispun mai multe măsuri tehnico-administrative, agentul constatator eliberează pentru fiecare document sau set de plăcuţe, câte o dovadă înlocuitoare.
(9) Pentru vehiculele implicate în accidente de circulaţie din care au rezultat pagube materiale, poliţia rutiera elibereazã proprietarilor sau deţinãtorilor acestora autorizaţie de reparaţii, al carei model este prevãzut în anexa nr. 1C, cu excepţia situaţiei în care s-a încheiat o constatare amiabila de accident a carei validitate a fost atestata de societatea de asigurãri abilitata, în condiţiile legii, caz în care reparaţiile pot fi efectuate în baza actului de atestare.

Art. 181 – (1) În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.
(2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenţiei sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deţinătorului legal al vehiculului.

Art. 182 – (1) Oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează prin executarea semnalelor regulamentare de către poliţistul rutier sau, după caz, de către poliţistul de frontieră, atunci când constată încălcări ale normelor rutiere ori în situaţia în care există indicii temeinice despre săvârşirea unei contravenţii ori a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte şi a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum şi pentru verificarea deţinerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege. Oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează şi în condiţiile producerii unor calamităţi naturale, dezastre sau a altor situaţii care pun în pericol siguranţa circulaţiei.
(2) Oprirea vehiculelor se face, de regulă, în afara părţii carosabile, iar acolo unde nu există asemenea condiţii, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, pe acostament sau lângă bordură ori în spaţiile de parcare iar noaptea, cu precădere, în locuri iluminate.
(3) Se interzice imobilizarea vehiculului pe partea carosabilă ca urmare a semnalului de oprire efectuat de către poliţist în locurile în care vizibilitatea este redusă sub 50 m.

Art. 183 – Conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al poliţistului rutier sau, după caz, al poliţistului de frontieră, este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalţi pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicaţiile poliţistului.

Art. 184 – (1) În situaţia în care conducătorul de autovehicul sau tramvai, oprit în trafic pentru încălcarea unei norme rutiere, nu are asupra sa nici un act de identitate şi nici permisul de conducere, poliţistul rutier trebuie să îl conducă la cea mai apropiată unitate de poliţie pentru stabilirea identităţii acestuia şi pentru verificarea în evidenţă a situaţiei permisului de conducere, atunci când nu există posibilitatea realizării acestor verificări pe loc.
(2) În cazul în care conducătorul auto are asupra sa numai permisul de conducere, agentul constatator trebuie să verifice în evidenţă dacă domiciliul sau, după caz reşedinţa, înscris în document corespunde cu cel din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor
(3) Agentul constatator este obligat să înscrie, în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, domiciliul sau, după caz, reşedinţa contravenientului din actul de identitate, iar în situaţia în care acesta nu are documentul asupra sa, domiciliul sau reşedinţa va fi consemnată numai după verificarea efectuată în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor.
(4) Procedura prevăzută la alin. (2) – (3) se aplică şi atunci când domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori sediul proprietarului menţionat în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare nu corespunde cu datele existente în evidenţa vehiculelor.

Art. 185 – (1) Constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de acesta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
(2) Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când:
a) rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat;
b) în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri sau produse periculoase.
(3) Conducătorilor de vehicule li se recoltează obligatoriu probe biologice atunci când rezultatul testării preliminare cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare.

Art. 186 – În cazul accidentelor de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să se supună testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora. Dacă rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice.

Art. 187 – Conducătorii de vehicule sau de animale implicaţi în accidente de circulaţie din care a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau, după caz, a consumului de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

Art. 188 – În toate cazurile în care se recoltează probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare este obligatorie şi examinarea clinică.

SECŢIUNEA a 2-a
Măsuri tehnico-administrative

§ 1. Reţinerea sau retragerea permisul de conducere

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 189 – (1) Poliţistul rutier este obligat, ca atunci când verifică documentele unui conducător de autovehicul sau tramvai, să urmărească dacă există concordanţă între datele înscrise în actul de identitate şi cele din permisul de conducere. În cazul în care constată neconcordanţe referitoare la nume, prenume, precum şi în cazul în care termenul de valabilitate a expirat, poliţistul rutier este obligat să reţină permisul de conducere şi să elibereze dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie de 15 zile.
(2) În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai are asupra sa numai permisul de conducere, poliţistul rutier efectuează verificările prevăzute la art. 184 alin. (2). În cazul în care datele nu corespund, poliţistul rutier procedează conform alin. (1).
(3) Permisul de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) sau (2) se trimite, împreună cu raportul de reţinere, autorităţii competente care l-a eliberat.

Art. 190 – (1) În cazurile prevăzute de lege, o dată cu constatarea faptei, poliţistul rutier sau, după caz, poliţistul de frontieră, reţine permisul de conducere, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, după caz.
(2) Permisul de conducere reţinut în condiţiile alin. (1), împreună cu un raport de reţinere al cărui model este prevăzut în anexa nr.1E se trimit cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare, la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, care are obligaţia să facă imediat menţiunile corespunzătoare în evidenţa conducătorilor de autovehicule şi tramvaie.
(3) Raportul de reţinere, precum şi documentele sau plăcuţele cu numărul de înmatriculare reţinute unui conducător de autovehicul care posedă permis de conducere sau certificat de înmatriculare eliberate de o autoritate străină, se trimit poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române pentru a fi trimise autorităţilor emitente.

Art. 191 – (1) În situaţia în care contravenientul a săvârşit fapta pe raza de competenţă a altui judeţ decât cel care îl are în evidenţă, permisul de conducere se păstrează la serviciul poliţiei rutiere pe teritoriul căreia a fost constatată contravenţia, până când şeful serviciului hotărăşte asupra sancţiunii contravenţionale complementare, dar nu mai mult de 15 zile de la data reţinerii, după care îl trimite serviciului poliţiei rutiere al judeţului care îl are în evidenţă.
(2) Permisul de conducere se păstrează la serviciul poliţiei rutiere din judeţul care are în evidenţă titularul, până la restituire sau, după caz, până la anularea documentului.

Art. 192 – (1) Conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, i se reţine permisul de conducere dacă valoarea concentraţiei este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie, dacă nu doreşte recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condiţiile stabilite la art. 194 alin. (1).
(2) Când conducătorul vehiculului solicită recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta va fi însoţit de poliţistul rutier, la cea mai apropiată instituţie medicală autorizată sau instituţie medico-legală, iar după recoltare i se va elibera o dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru cel mult 15 zile, a cărei valabilitate intră în vigoare la 24 de ore de la cea de a doua recoltare de probe biologice.

Art. 193 – (1) Conducătorul de autovehicul sau tramvai trebuie însoţit de poliţistul rutier sau, după caz, de poliţistul de frontieră, imediat la cea mai apropiată instituţie medicală autorizată sau instituţie medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dacă prin testarea cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic s-a constatat că valoarea concentraţiei de alcool este mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
(2) După recoltarea probelor biologice poliţistul rutier reţine permisul de conducere şi eliberează dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie.
(3) Atunci când conducătorul de autovehicul sau tramvai nu are asupra sa actul de identitate şi nici permisul de conducere, poliţistul rutier este obligat, înainte de a-l conduce la instituţia medicală autorizată sau instituţia medico-legală să facă verificări în evidenţe pentru stabilirea identităţii acestuia şi a situaţiei permisului de conducere.
(4) În situaţia în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu are asupra sa permisul de conducere, poliţistul rutier îi aduce acestuia la cunoştinţă, prin înştiinţare scrisă pe care i-o înmânează imediat, că nu mai are dreptul să conducă autovehicule sau tramvaie, până la finalizarea dosarului penal, precum şi obligaţia de a preda permisul de conducere serviciului poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta.

Art. 194 – (1) Pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două probe biologice la interval de o oră între prelevări. În cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe biologice nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.
(2) Refuzul persoanei examinate de a i se recolta cea de-a doua probă biologică se consemnează în procesul-verbal de prelevare.

Art. 195 – Conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat preliminar cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat care a relevat prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, i se aplică procedura prevăzută la art. 192.

Art. 196 – (1) Conducătorului de autovehicul sau tramvai depistat în trafic încălcând o normă rutieră pentru care se dispune sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce şi care prezintă la control dovada înlocuitoare a permisului de conducere reţinut pentru o faptă săvârşită anterior, aflată în termenul de valabilitate, i se reţine dovada prezentată şi i se eliberează o nouă dovadă, a cărei valabilitate nu poate depăşi termenul de valabilitate al primei dovezi.
(2) Dacă cea de-a doua faptă este una dintre cele prevăzute la art. 102 din ordonanţa de urgenţă, poliţistul rutier eliberează titularului permisului o dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie.
(3) Dovada înlocuitoare a permisului de conducere, reţinută în condiţiile prevăzute la alin.(1), se trimite la serviciul poliţiei rutiere al judeţului care îl are în evidenţă pe contravenient, împreună cu raportul de reţinere.

Art. 197 – (1) Permisul de conducere al unei persoane declarată inaptă din punct de vedere medical de către o instituţie medicală autorizată, se retrage de către serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea medicul de familie care în evidenţă persoana respectivă.
(2) Şeful serviciului poliţiei rutiere dispune retragerea permisului de conducere şi îl păstrează la sediul unităţii, până la încetarea cauzelor pentru care a fost retras. În situaţia în care conducătorul de autovehicul sau tramvai are domiciliu sau reşedinţa pe raza altui judeţ, şeful serviciului poliţiei rutiere care a dispus măsura tehnico-administrativă trimite permisul de conducere la serviciul poliţiei rutiere din judeţul care îl are în evidenţă, împreună cu un raport de retragere.

§ 2. Reţinerea sau retragerea certificatului de înmatriculare ori de înregistrare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare

Art. 198 – (1) În cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, poliţistul rutier sau, după caz, poliţistul de frontieră, reţine certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, după caz.
(2) Documentele sau plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare reţinute în condiţiile alin.(1), împreună cu raportul de reţinere se trimit cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare, la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, care are obligaţia să facă imediat menţiunile corespunzătoare în evidenţa vehiculelor.
(3) Certificatul de înregistrare sau plăcuţele cu numărul de înregistrare, eliberate de o autoritate a administraţiei publice locale, reţinute în condiţiile legii, se trimit împreună cu raportul de reţinere, autorităţii care le-a eliberat.
(4) Raportul de reţinere, precum şi documentele sau plăcuţele cu numărul de înmatriculare, eliberate de o autoritate străină reţinute în condiţiile legii, se trimit poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române pentru a fi remise autorităţilor emitente.

Art. 199 – (1) Atunci când poliţistul rutier sau poliţistul de frontieră constată că autovehiculul este condus de proprietar sau de deţinătorul mandatat şi datele privind numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa înscrise în certificatul de înmatriculare ori de înregistrare nu coincid cu cele din documentul de identitate, agentul constatator reţine certificatul de înmatriculare sau de înregistrare eliberând titularului dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru 15 zile.
(2) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se trimite autorităţii competente care l-a eliberat, împreună cu raportul de reţinere.

Art. 200 – (1) În cazurile în care legea prevede aplicarea măsurii tehnico-administrative a retragerii plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, conducătorul vehiculului este obligat să demonteze şi să predea plăcuţele agentului constatator care a dispus măsura.
(2) Când conducătorul vehiculului refuză să predea plăcuţele, agentul constatator demontează el însuşi plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, în prezenţa unui martor asistent, consemnând despre aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Art. 201 – Atunci când vehiculul este înmatriculat sau înregistrat într-un alt judeţ decât cel pe teritoriul căruia a fost constatată fapta, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare se trimit, după expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, serviciului poliţiei rutiere din judeţul care are în evidenţă vehiculul.

Art. 202 – (1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, precum şi plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare se restituie de către serviciul poliţiei rutiere care le are în păstrare, proprietarului sau utilizatorului vehiculului, la prezentarea de către acesta a dovezii încetării motivelor pentru care s-a dispus măsura tehnico-administrativă.
(2) În cazul introducerii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se înscrie menţiunea că vehiculul are drept de circulaţie pentru 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii dreptului de circulaţie, iar plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare se restituie de către poliţia rutieră în baza ordonanţei preşedinţiale emise de instanţa investită cu soluţionarea cauzei sau a hotărârii judecătoreşti rămase definitive.

§ 3. Anularea permisului de conducere

Modificat prin HOTĂRÂRE nr. 480 din 10 iulie 2013
Art. 203 – (1) Anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la art.114 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată se dispune:
a) de şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constată fapta, în baza hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă, dispusă de o instanţă din România,
b) de şeful poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă, pronunţată de către o autoritate străină competentă, pentru o infracţiune săvârşită de titular pe teritoriul statului respectiv, dacă pentru fapta săvârşită legislaţia română prevede această măsură;
(2) Anularea permisului de conducere al persoanei decedate se dispune de şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căruia titularul a domiciliat, în condiţiile existenţei unui certificat de deces.
(3) Măsura anulării permisului de conducere se comunică, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, titularului permisului de conducere, la domiciliul acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin.(1);
(4) În termenul prevăzut la alin.(3), permisul de conducere se transmite de serviciul poliţiei rutiere care a dispus anularea, la autoritatea competentă care l-a eliberat, în vederea efectuării menţiunii în evidenţă.

SECŢIUNEA a 3-a
Sancţiuni contravenţionale complementare

§ 1. Aplicarea punctelor de penalizare

Art. 204 – (1) Când pentru fapta săvârşită legea prevede şi aplicarea punctelor de penalizare, agentul constatator are obligaţia să le înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(2) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se trimite, în cel mult 2 zile lucrătoare de la data întocmirii acestuia, la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.

Art. 205 – Punctele de penalizare se înscriu în evidenţa conducătorilor de autovehicule sau tramvaie de către serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta.

Art. 206 – Când instanţa competentă, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta radiază din evidenţă punctele de penalizare aplicate.

Art. 207 – Când un conducător de autovehicule, posesor al unui permis de conducere eliberat de către o autoritate străină, săvârşeşte o faptă pentru care legea prevede şi aplicarea punctelor de penalizare, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se trimite poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, pentru informarea autorităţii statului care a emis permisul de conducere.

Art. 208 – Titularul permisului de conducere, la cerere, are dreptul să obţină, personal, la sediul poliţiei rutiere din judeţul care îl are în evidenţă, informaţii cu privire numărul de puncte de penalizare ce i-au fost aplicate.

§ 2. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie

Art. 209 – (1) La cumulul a cel puţin 15 puncte de penalizare, serviciul poliţiei rutiere din judeţul care are în evidenţă conducătorul de autovehicul comunică acestuia, în scris, în termen de 10 zile de la data înregistrării în evidenţă a ultimelor puncte de penalizare, sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, precum şi obligaţia de a se prezenta la sediul poliţiei rutiere, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, pentru a preda permisul de conducere.
(2) Titularul permisului de conducere are dreptul de a conduce autovehicule de la data cumulării celor 15 puncte de penalizare şi până la data expirării termenului când avea obligaţia de a preda permisul de conducere sau, după caz, până la data predării permisului de conducere.
(3) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule operează în ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere sau, după caz, a expirat termenul de predare a acestuia.
(4) În cazul în care titularul permisului de conducere nu se prezintă la poliţie, în termenul prevăzut la alin.(1), perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule se majorează, de drept, cu 30 de zile.
(5) În situaţia în care titularul permisului de conducere face dovada imposibilităţii prezentării la poliţie în termenul de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule dispusă potrivit alin.(4) se anulează.

Art. 210 – (1) În situaţia în care conducătorul de autovehicul săvârşeşte o faptă pentru care, potrivit legii, se reţine permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie, sancţiunea contravenţională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.
(2) Când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulaţie, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancţiunii contravenţionale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Art. 211 – În cazul în care titularului permisului de conducere i s-a interzis să ocupe o funcţie sau profesie, care are legătură cu dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie, potrivit art.112 lit.c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare şeful serviciului poliţiei rutiere care funcţionează pe teritoriul de competenţă al autorităţii care a luat măsura de siguranţă, dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie pe durata cât operează măsura de siguranţă.

Art. 212 – (1) Permisul de conducere eliberat de o autoritate străină, reţinut ca urmare a încălcării, de către titular, a unei norme rutiere pentru care legea prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi pentru care s-a eliberat dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie, împreună cu o copie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se trimit poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în termen de 15 zile de la aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare.
(2) Când dovada înlocuitoare este eliberată fără drept de circulaţie, permisul de conducere şi copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei se trimit unităţii de poliţie prevăzută la alin.(1) în cel mult o zi lucrătoare de la data constatării faptei.
(3) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin.(1) titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină, poate solicita ca, până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, documentul să fie păstrat la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta pentru a-i fi restituit. Despre această posibilitate titularul permisului de conducere va fi informat odată cu comunicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Art. 213 – (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi în cazul când titularul permisului de conducere eliberat de către autoritatea competentă din România a săvârşit o faptă pe teritoriul altui stat, iar autoritatea statului respectiv a dispus, prin hotărâre, o astfel de măsură.
(2) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se aplică pe teritoriul României numai dacă pentru fapta săvârşită legislaţia rutieră românească prevede o astfel de măsură.
(3) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe teritoriul României nu poate fi mai mare decât cea prevăzută de legislaţia rutieră românească pentru o faptă asemănătoare.
(4) Pentru stabilirea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se ia în considerare, obligatoriu, perioada cât titularul permisului de conducere nu a avut drept de circulaţie pe teritoriul statului care a emis o astfel de decizie.

Art. 214 – (1) În cazul săvârşirii a două sau mai multor contravenţii care atrag şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce, constatate prin acelaşi proces-verbal, perioada de suspendare se calculează prin însumarea perioadelor prevăzute pentru fiecare faptă, fără ca aceasta să depăşească 90 de zile.
(2) Când o persoană căreia i-a fost reţinut permisului de conducere pentru o faptă prevăzută cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce, săvârşeşte în perioada în care are drept de circulaţie o nouă contravenţie pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce, se aplică distinct perioade de suspendare pentru fiecare contravenţie.

§ 3. Confiscarea bunurilor

Art. 215 – (1) Mijloacele speciale de avertizare luminoase şi sonore, precum şi dispozitivele care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului confiscate, în condiţiile legii, se predau la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta.
(2) Plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, confiscate, în condiţiile legii, se predau la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta pentru a fi trimise autorităţii competente care le-a eliberat.
(3) Vehiculele cu tracţiune animală, confiscate în condiţiile legii, se predau autorităţilor administraţiei publice locale, pe bază de proces-verbal, în vederea transmiterii acestora spre valorificare, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.128/1998 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 98/1999, republicată.

§ 4. Imobilizarea vehiculului

Art. 216 – (1) Imobilizarea unui vehicul se dispune şi se efectuează de către poliţia rutieră, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Imobilizarea se face, în prezenţa unui martor asistent, prin folosirea, în interiorul sau în exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare, care se consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus măsura.
(3) În lipsa unui martor asistent poliţistul rutier precizează motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
(4) Imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staţionarea sunt interzise.

Art. 217 – (1) Atunci când se impune imobilizarea, în condiţiile legii, a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase, poliţistul rutier este obligat să anunţe, de îndată, unitatea de poliţie din care face parte pentru a se stabili, împreună cu unităţile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, destinaţia finală pentru parcarea autovehiculului.
(2) Imobilizarea unui vehicul care efectuează transport de mărfuri sau produse periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite se dispune de către poliţia rutieră, în condiţiile stabilite împreună cu reprezentanţii autorităţilor cu atribuţii în domeniu.

Art. 218 – Revocarea imobilizării se dispune:
a) de către poliţistul rutier care a dispus-o, dacă este prezent, iar motivele pentru care a fost dispusă au încetat;
b) de către şeful serviciului poliţiei rutiere din care face parte agentul constatator, dacă motivele pentru care a fost dispusă măsura au încetat;
c) de către procuror sau de instanţa de judecată, atunci când vehiculul a făcut obiectul unei infracţiuni.

SECŢIUNEA a 4-a
Restituirea permisului de conducere şi reducerea perioadei de suspendare
a exercitării dreptului de a conduce

Art. 219 – (1) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, la cererea titularului, în următoarele cazuri:
a) la expirarea termenului de suspendare, când sancţiunea a fost aplicată pentru cumul de puncte;
b) la expirarea termenului de suspendare, când sancţiunea a fost aplicată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, după caz a fost majorată cu 30 de zile, dacă titularul a promovat testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie.
c) în baza certificatului medico-legal prin care se confirmă că afecţiunile medicale care au determinat declararea persoanei respective ca inaptă medical au încetat.
(2) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat sau ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
(3) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie de către contravenient se efectuează de către serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, în cazul în care sancţiunea a fost aplicată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii pentru care legea prevede suspendarea dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile sau, după caz a fost majorată cu 30 de zile.
(4) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie constă în completarea unui test grilă, ce conţine 15 întrebări din legislaţia rutieră. Este declarat „promovat” persoana care a formulat răspunsul corect la cel puţin 13 întrebări.
(5) Contravenientul este obligat să susţină examenul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, în perioada executării sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în zilele stabilite, săptămânal, la nivelul serviciului poliţiei rutiere.
(6) Prevederile alin. (1) – (5) se aplică şi în cazul titularului unui permis de conducere românesc pentru care, potrivit legii, a fost aplicată sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce de către o autoritate competentă străină, ca urmare a săvârşirii de către acesta, pe teritoriul statului respectiv, a unei fapte pentru care se aplică această sancţiune.

Art. 220 – (1) Titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină, împotriva căruia s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce, poate solicita şefului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta, restituirea documentului, înainte de expirarea perioadei de suspendare, cu cel mult o zi lucrătoare înainte de data părăsirii teritoriului României.
(2) În situaţia restituirii permisului de conducere potrivit alin.(1), şeful poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române comunică sancţiunea aplicată autorităţii străine care a eliberat documentul.

Art. 221 – (1) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie;
b) a obţinut permis de conducere cu cel puţin 1 an înainte de săvârşirea faptei;
c) în ultimii 3 ani de la data săvârşirii faptei pentru care se solicită reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu a beneficiat de o astfel de măsură;
d) în ultimii 2 ani de la data constatării contravenţiei pentru care se aplică sancţiunea contravenţională complementară nu a mai avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie.
(2) Conducătorul de autovehicul sau tramvai nu beneficiază de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dacă :
a) perioada de suspendare a fost majorată, conform legii;
b) a cumulat, din nou, cel puţin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce;
c) a fost implicat într-un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, iar rezultatul testării aerului expirat sau al probelor biologice au stabilit că a condus vehiculul în timp ce se afla sub influenţa alcoolului;
d) sancţiunea contravenţională complementară s-a dispus ca urmare a neopririi la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune.

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 222 – Cu ocazia preschimbării permiselor de conducere emise anterior datei de 1 decembrie 1995 cu cele model nou, echivalarea dintre vechile şi noile categorii se face după cum urmează:
a) categoria G cu categoria A;
b) categoria A cu categoria A;
c) categoria B cu categoria B;
d) categoria C cu categoria C;
e) categoria D cu categoria D;
f) categoriile C, E şi/sau C + E cu categoria CE;
g) categoriile B, C, E şi/sau B + E şi C + E cu categoriile BE şi CE;
h) categoriile C, D, E şi/sau C + E şi D + E cu categoriile CE şi DE;
i) categoriile B, C, D, E şi/sau B + E, C + E si D + E cu categoriile BE, CE şi DE;
j) categoria F cu categoria Tr;
k) categoria H cu categoria Tb;
l) categoria I cu categoria Tv.

Art. 223 – (1) Poliţia rutieră asigură însoţirea coloanelor oficiale cu echipaje specializate potrivit competenţei.
(2) Se însoţesc cu echipaje ale poliţiei rutiere demnitari români sau oficialităţi străine cu funcţii similare acestora, după cum urmează:
a) preşedintele României;
b) preşedintele Senatului;
c) preşedintele Camerei Deputaţilor;
d) primul-ministru al Guvernului.
(3) În situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă, pot beneficia de însoţirea cu echipaje ale poliţiei rutiere şi miniştrii din Guvernul României sau omologi din străinătate aflaţi în vizită oficială în România, precum şi şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în România, cu ocazia depunerii scrisorilor de acreditare.
(4) Beneficiază de însoţire şi candidaţii la funcţia de Preşedinte al României, pe timpul campaniei electorale, după validarea candidaturii, numai pe raza localităţilor unde au loc activităţile electorale.
(5) Beneficiază de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere foştii preşedinţi ai României, în condiţiile legii.
(6) Concursurile organizate pe drumurile publice, autorizate potrivit legii, care presupun restricţionarea circulaţiei pe anumite sectoare, precum si transporturile agabaritice sau speciale vor fi însoţite numai cu aprobarea Inspectoratului General al Poliţiei Române, în funcţie de disponibilităţi, contra cost, potrivit tarifelor stabilite de normele legale.

Art. 224 – (1) La nivelul unităţilor de învăţământ, curs primar şi gimnazial, cadrele didactice care predau orele de educaţie rutieră vor fi sprijinite şi îndrumate de către poliţişti rutieri.
(2) Concursurile organizate la nivelul unităţilor de învăţământ pe teme rutiere vor fi coordonate de către serviciul poliţiei rutiere din judeţul în care îşi are sediul unitatea de învăţământ.

Art. 225 – Anexele nr. 1A – 1E fac parte integrantă din prezentul Regulament.
Modificat prin H.G. 11/2015
Anexele nr. 1A – 1F fac parte integranta din prezentul regulament.

***
Prezenta hotarare transpune in legislatia nationala prevederile art. 1 alin. (3) si (4), art. 2 alin. (1) lit. a) pct. (i), (ii) si (iii), lit. b) si c) si art. 5 tezele intai, a doua si a treia din Directiva 91/671/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 de armonizare a legislatiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranta in vehiculele cu o capacitate mai mica de 3,5 tone, publicata in Jurnalul Oficial, seria L, nr. 373 din 31 decembrie 1991, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2003/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 aprilie 2003 de modificare a Directivei 91/671/CEE a Consiliului privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la utilizarea obligatorie a centurilor de siguranta in vehiculele cu masa de sub 3,5 tone si prin Directiva de punere in aplicare 2014/37/UE a Comisiei din 27 februarie 2014 de modificare a Directivei 91/671/CEE a Consiliului privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranta si a sistemelor de siguranta pentru copii in vehicule.

Anexa nr. 1A
ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

________________________________________

PROCES-VERBAL Seria ______ nr. _________________

Încheiat astăzi: ziua |__|__| luna |__|__| anul |__|__|__|__| ora |__|__| în localitatea _______________________________________
Agent constatator _____________________________________ din _____________________________________ constat că:
(grad profesional, nume, prenume) (unitatea)
Dl./Dna.__________________________________, CNP|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|, act de ident.|_______|,seria |__|__|__|__|__|__|__|__|
nr.|__|__|__|__|__|__|, cu domiciliul/ reşedinţa în _____________________ str.__________________________________ nr._______ bl.______ sc.______ ap.______ sector/judeţ ____________________________ .
Pers. juridică__________________________,cu sediul în _____________________ str.__________________ nr.____ bl.______ sc.______ ap.______ sector/judeţ __________________, CUI |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|, reprezentată de dl./dna. ____________________________________________
CNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__| act de ident. |_____| seria |__|__| nr.|__|__|__|__|__|__| cu domiciliul/ reşedinţa în ___________________ str.___________________ nr._____ bl._____ sc.______ ap.______ sector/judeţ _______________________

În ziua |__|__| luna |__|__| anul |__|__| ora |__|__| locul ______________________________ a săvârşit următoarele:
____________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________
Fapta săvârşită este prevăzută de: art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din ______________
art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din ______________
art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din ______________
art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din ______________
Stabilesc:
a) |___| AVERTISMENT/ |___| AMENDA, în sumă de _____________________________, lei;
b) |___|* PUNCTE-AMENDĂ, în valoare de __________________________lei;
c) |___|* PUNCTE DE PENALIZARE,
d) CONFISCAREA: ______________________________________________________________________________________________.
e) IMOBILIZAREA VEHICULULUI (marca) __________________ nr. de înmatric./înreg. ____________________ cf. art. _________ din __________.
f) REŢINEREA |___| permisului de conducere/ |___| certificatului de înmatriculare (înregistrare)/ |___| plăcuţelor cu numărul de înmatriculare (înregistrare)/ |___| atestatului profesional.

Contravenientul achită pe loc, cu chitanţa nr.______________ sau poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, adică suma de _______________________ lei.
Contravenientul |__| refuză / |__| nu poate / să semneze procesul-verbal.
Martor asistent.___________________________________________________ CNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__| .
(nume şi prenume)

Alte menţiuni _____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
Vehicul nr._______________________________asigurat cu poliţa nr. |__|__|__|__|__|__|__|__| valabilă până la |__|__|__|__|__|__|__|__|.
Contravenientul poate face plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termen de 15 zile de la data înmânării/ comunicării, care se depune la Serviciul poliţiei rutiere ___________________________ .

Agent constatator
Martor asistent Contravenient

Am luat la cunoştinţă

* se trece totalul numărului punctelor-amendă sau, după caz, al punctelor de penalizare aplicate.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Î N Ş T I I N Ţ A R E D E P L A T Ă

Dl./Dna.____________________________________ CNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__| act de ident.|______| seria |__|__|__|__|__|__|__|__|
nr. |__|__|__|__|__|__|, cu domiciliul/reşedinţa în _________________ str._________________ nr._____bl._____sc.____ap.____sector/judeţ ________
Persoana juridică _____________________________, cu sediul în localitatea ________________________ str. _______________________________ nr._______ sector/judeţ _______________________ CUI |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|
Conform procesului verbal de constatare a contravenţiei seria _______ nr. __________ , încheiat la |__|__|__|__|__|__|__|__| s-a stabilit drept amendă suma de __________________ lei, pe care va trebui să o achitaţi la _______________________ , la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale sau la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României.

Chitanţa şi copia procesului-verbal se transmit în termen de 15 zile de la comunicare unităţii din care face parte agentul constatator.

Plata se poate efectua şi prin instrumente de plată electronice în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, caz în care nu aveţi obligaţia de a face dovada plăţii unităţii din care face parte agentul constatator.

În caz de neplată a obligaţiilor se va trece la executarea silită.

– verso –

C ă t r e
________________________________________________
________________________________________________

În temeiul art. ___________ din _________________________________________ trimitem alăturat procesul verbal de constatare a
contravenţiei seria ____________ nr. ______________, încheiat pe numele dlui/dnei/pers. juridice _____________________________ ,
în vederea executării silite.

ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE

_______________________________

Recomandat nr. __________________ din ______________________ Loc pentru francare

Ştampila cu data prezentării
Ştampila cu data primirii

___________________________________________________________________________________________________

N O T Ă

I. Conform prevederilor art.118 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, contravenientul poate depune plângere împotriva procesului verbal în termen de 15 zile la sediul serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta. Plângerea, semnată şi datată, se depune în 2 exemplare, însoţită de:
– copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei;
– copia actului de identitate;
– copia dovezii de reţinere a permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului sau, după caz, a autorizaţiei de reparaţii;
– copii ale oricăror alte acte sau documente în susţinerea plângerii.
Conform dispoziţiilor art.118 alin.(2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, plângerea suspendă executarea.
Pentru prelungirea/acordarea dreptului de circulaţie trebuie să vă prezentaţi la şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită contravenţia în vederea prelungirii dreptului de circulaţie sau, după caz, pentru a se face menţiunea, pe dovadă, că aveţi dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pentru o perioadă de 30 de zile.

Prelungirea dreptului de circulaţie se face de către şeful poliţiei rutiere pe a cărei rază de competenţă a fost săvârşită contravenţia, din 30 în 30 de zile, în baza unui certificat eliberat de instanţa de judecată care confirmă că dosarul este în curs de soluţionare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
II. Prin următoarele abrevieri se înţelege:
– act de ident. – C.I. (carte de identitate), B.I. (buletin de identitate), Paşp. (paşaport), C.I.P. (cartea de identitate provizorie);
– CNP – codul numeric personal;
– CUI – codul unic de înregistrare al persoanei juridice

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR Exemplar nr.2
________________________________________
________________________________________

PROCES-VERBAL Seria ______ nr. _________________

Încheiat astăzi: ziua |__|__| luna |__|__| anul |__|__|__|__| ora |__|__| în localitatea _______________________________________
Agent constatator _____________________________________ din _____________________________________ constat că:
(grad profesional, nume, prenume) (unitatea)
Dl./Dna.__________________________________, CNP|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|, act de ident.|_______|,seria |__|__|__|__|__|__|__|__|
nr.|__|__|__|__|__|__|, data emiterii |__|__|__|__|__|__|__|__|, emitent _____________________, cu domiciliul/ reşedinţa în _____________________ str.__________________________________ nr._______ bl.______ sc.______ ap.______ sector/judeţ ____________________________ .
Pers. juridică__________________________,cu sediul în _____________________ str.__________________ nr.____ bl.______ sc.______ ap.______ sector/judeţ __________________, CUI |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|, reprezentată de dl./dna. ____________________________________________
CNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__| act de ident. |_____| seria |__|__| nr.|__|__|__|__|__|__| cu domiciliul/ reşedinţa în ___________________ str.___________________ nr._____ bl._____ sc.______ ap.______ sector/judeţ _______________________

În ziua |__|__| luna |__|__| anul |__|__| ora |__|__| locul ______________________________ a săvârşit următoarele:
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
Fapta săvârşită este prevăzută de: art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din
art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din
art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din
art. ___________________ din ______________ şi sancţionată de art. ___________________ din
Stabilesc:
a) |___| AVERTISMENT/ |___| AMENDA, în sumă de _____________________________, lei;
b) |___|* PUNCTE-AMENDĂ, în valoare de __________________________lei;
c) |___|* PUNCTE DE PENALIZARE,
d) CONFISCAREA: ______________________________________________________________________________________________.
e) IMOBILIZAREA VEHICULULUI (marca) __________________ nr. de înmatric./înreg. ____________________ cf. art. _________ din
f) REŢINEREA |___| permisului de conducere/ |___| certificatului de înmatriculare (înregistrare)/ |___| plăcuţelor cu numărul de înmatriculare (înregistrare)/ |___| atestatului profesional.

Contravenientul achită pe loc, cu chitanţa nr.______________ sau poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, adică suma de _______________________ lei.
Contravenientul |__| refuză / |__| nu poate / să semneze procesul-verbal.
Martor asistent.___________________________________________________ CNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__| .
(nume şi prenume)

Alte menţiuni ___________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________
Vehicul nr._______________________________asigurat cu poliţa nr. |__|__|__|__|__|__|__|__| valabilă până la |__|__|__|__|__|__|__|__|.
Contravenientul poate face plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termen de 15 zile de la data înmânării/ comunicării, care se depune la Serviciul poliţiei rutiere ___________________________ .

Agent constatator
Martor asistent Contravenient

Am luat la cunoştinţă

*) se trece totalul numărului punctelor-amendă sau, după caz, al punctelor de penalizare aplicate.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

D O V A D Ă

Subsemnatul(a)________________________________________ am primit procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ___________________ nr. _____________ şi înştiinţarea de plată** .

Agent constatator Contravenient
______________________ ____________

Subsemnatul(a) _____________________________________ agent procedural la _______________________________________________________
m-am deplasat în ziua de |__|__|__|__|__|__|__|__| la adresa din________________________ str. _______________________________________ nr.______ , bl._____ , sc. _____ , ap. _____ , la domiciliul/reşedinţa/sediul _________________________________________, pentru a-i înmâna procesul verbal de constatare a contravenţiei seria _________________ nr. _____________ şi înştiinţarea de plată.
Cel în cauză |__| a refuzat să le primească / |__| nu a fost găsit , motiv pentru care comunicarea s-a realizat prin afişare la ______________________ .
(se înscrie: „domiciliu”/”reşedinţă”/”sediu”)

Agent procedural Martor
____________ __________

**) se completează când contravenientul este de faţă la încheierea procesului-verbal sau îi poate fi înmânat direct.

– verso –

Către,
Dl./dna./pers. juridică_____________________________

______________________________________________

ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE

_______________________________

Recomandat nr. __________________ din ______________________ Loc pentru francare

Ştampila cu data prezentării
Ştampila cu data primirii

___________________________________________________________________________________________________

N O T Ă

I. Conform prevederilor art.118 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, contravenientul poate depune plângere împotriva procesului verbal în termen de 15 zile la sediul serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta. Plângerea, semnată şi datată, se depune în 2 exemplare, însoţită de:
– copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei;
– copia actului de identitate;
– copia dovezii de reţinere a permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului sau, după caz, a autorizaţiei de reparaţii;
– copii ale oricăror alte acte sau documente în susţinerea plângerii.
Conform dispoziţiilor art.118 alin.(2) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, plângerea suspendă executarea.
Pentru prelungirea/acordarea dreptului de circulaţie trebuie să vă prezentaţi la şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită contravenţia în vederea prelungirii dreptului de circulaţie sau, după caz, pentru a se face menţiunea, pe dovadă, că aveţi dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pentru o perioadă de 30 de zile.

Prelungirea dreptului de circulaţie se face de către şeful poliţiei rutiere pe a cărei rază de competenţă a fost săvârşită contravenţia, din 30 în 30 de zile, în baza unui certificat eliberat de instanţa de judecată care confirmă că dosarul este în curs de soluţionare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
II. Prin următoarele abrevieri se înţelege:
– act de ident. – C.I. (carte de identitate), B.I. (buletin de identitate), Paşp. (paşaport), C.I.P. (cartea de identitate provizorie);
– CNP – codul numeric personal;
– CUI – codul unic de înregistrare al persoanei juridice
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Anexa nr. 1B
ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
_____________________________________________
_____________________________________________

D O V A D A
Seria __________ nr.___________________

Eliberată la: ziua |__|__| luna |__|__| anul |__|__|__|__| ora |__|__|

Dlui./Dnei. _________________________________________________ CNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|
i-a(u) fost reţinut(e) la data de |__|__|__|__|__|__|__|__| ora. |__|__| următoarele:
□ permisul de conducere (sub)categoriile ______________________________ nr. _______________________
□ certificatul de înmatriculare (înregistrare) nr.__________________al vehiculului (marca) ______________ nr. ___________________ aparţinând ___________________________________________________________________________________________________
□ plăcuţele cu numărul de înmatriculare (înregistrare) _______________________________________________
□ atestat profesional seria ____________________________ nr. _____________________________________
□ dovada seria ______________ nr. ________________________ din data de |__|__||__|__||__|__|__|__|.

pentru (motive şi locul) __________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
Prezenta s-a eliberat, în baza procesului-verbal seria ___________ nr._______________din |__|__||__|__||__|__|__|__|
– □ cu drept de circulaţie ______ zile, începând cu data de |__|__||__|__||__|__|__|__| până la data de |__|__||__|__||__|__|__|__|.
– □ fără drept de circulaţie

Agent constatator ___________________________________________________
(grad profesional, nume, prenume şi ştampila unităţii)

– verso –

Prezenta dovadă se prelungeşte în condiţiile O.U.G. nr.195/2002, republicată :

1. de la data |__|__||__|__||__|__|__|__| până la data de |__|__||__|__||__|__|__|__|

ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE _________________________________________
(grad profesional, nume, prenume, semnătura şi ştampila unităţii)

2. de la data |__|__||__|__||__|__|__|__| până la data de |__|__||__|__||__|__|__|__|

ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE _________________________________________
(grad profesional, nume, prenume, semnătura şi ştampila unităţii)

3. de la data |__|__||__|__||__|__|__|__| până la data de |__|__||__|__||__|__|__|__|

ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE _________________________________________
(grad profesional, nume, prenume, semnătura şi ştampila unităţii)

4. de la data |__|__||__|__||__|__|__|__| până la data de |__|__||__|__||__|__|__|__|

ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE _________________________________________
(grad profesional, nume, prenume, semnătura şi ştampila unităţii)

5. de la data |__|__||__|__||__|__|__|__| până la data de |__|__||__|__||__|__|__|__|

ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE _________________________________________
(grad profesional, nume, prenume, semnătura şi ştampila unităţii)

Anexa nr. 1C
ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
_____________________________________________
_____________________________________________

A U T O R I Z A Ţ I E D E R E P A R A Ţ I I

Seria __________ nr.___________________

Se eliberează prezenta pentru vehiculul marca ________________ culoarea _________________ cu nr. înmatriculare/ înregistrare ________________________ deţinător _______________________________________ CNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__| sau CUI |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__| .

Auto(vehiculul) a fost implicat în accidentul de circulaţie din data |__|__|__|__|__|__|__|__| ora. |__|__| locul _______________________.

Auto(vehiculul) poate intra în reparaţii cu următoarele avarii ____________________________________
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________

Prezenta s-a eliberat la data de |__|__|__|__|__|__|__|__| accidentul fiind înregistrat la ________________________________________.
(unitatea de poliţie)
Agent constatator ___________________________________________________
(grad profesional, nume şi prenume)

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
_______________________________________________
_______________________________________________

Nr. ___________________________
din ___________________________

C O M U N I C A R E

Dlui/Dnei/Persoanei juridice
________________________________________
________________________________________

În conformitate cu art. 39 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, vă solicităm ca, în termen de 5 zile de la primirea prezentei, să ne comunicaţi datele de identificare a persoanei căreia i-aţi încredinţat vehiculul cu numărul de înmatriculare/înregistrare ____________________ pentru a fi condus pe drumurile publice, care a fost înregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate la data |__|__||__|__||__|__|__|__| ora |__|__| locul _______________________ săvârşind următoarele : _______________________________
___________________________________________________________________________________________________

Vă facem cunoscut că necomunicarea datelor solicitate ori comunicarea eronată a acestora constituie contravenţie, faptă prevăzută şi sancţionată:
□ de art. 102 alin.(1) pct.14 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu 9 – 20 puncte-amendă (pentru persoane fizice).
□ de art. 105 alin.(1) pct.10 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu 21 – 100 puncte-amendă (pentru persoane juridice).

Agent constatator ___________________________________________________
(grad profesional, nume şi prenume)

Anexa nr. 1D

ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR ………………………………………………………….
…………………………………………………………
PROCES-VERBAL Seria…… nr. ……….
Încheiat astăzi: ziua….. luna ….. anul ……… ora …… în localitatea ……………………………….
Agent constatator ………………………………………………………………….. constat că :
(grad profesional, nume, prenume)
Dl/D-na ………………………………………………………………………. CNP /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/ act de iden. ………………….. seria …… nr. ……… cu domiciliul/reşedinţa în localitatea/ţara ……
(BI,CI,PASP,CIP)
…………………………………………….,str………………………………………………………………..nr…………… bl. …….. sc. ……. apt. ……. sector/judeţ . ……………………………………………….
În ziua……luna…….anul………..ora……….locul …………………………………………..
A fost depistat conducând autovehiculul cu nr.înmatriculare(înregistrare) ………………… Descrierea faptei:………………………………………………………………………………………………………….
fiind înregistrat cu………………………………………………………………………………………………………..
Înregistrarea se păstrează la sediul unităţii 6 luni de la data constatării contravenţiei
Fapta săvârşită este prevăzută de art.………………………..din ………………..şi sancţionată de art.………………..din………………………………………………………………………..
Stabilesc: AVERTISMENT/….PUNCTE-AMENDĂ în valoare de………………….lei ……..PUNCTE DE PENALIZARE, conform art …….. din ……………………………………….
Sancţiunea contravenţională complementară aplicată……………………………………………………
Contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii, respectiv………………..lei în 2 zile lucrătoare de la primirea prezentului proces-verbal (conf.ştampila poştei)
Contravenientul poate depune plângere împotriva procesului verbal în termen de 15 zile de la
primire, la sediul serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta.
Agent constatator ………………………………..
(grad profesional, nume, prenume)
_____________________________________________________
Î N Ş T I I N Ţ A R E D E P L A T Ă
Amenda se achită la CEC – S.A., la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României după care chitanţa şi copia procesului verbal vor fi remise în termen de 15 zile de la comunicare unităţii emitente.
Plata se poate efectua şi prin instrumente de plată electronice în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, caz în care se elimină obligativitatea pentru plătitor de a face dovada plăţii unităţii emitente.
În situaţia neplăţii obligaţiilor se va trece la executarea silită.
AGENT CONSTATATOR………………………………………
(grad profesional, nume, prenume)

Anexa nr. 1E
ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
_____________________________________________
_____________________________________________

A P R O B
Şeful Serviciului Poliţiei Rutiere
____________________________

Localitatea __________________________________
ziua |__|__| luna |__|__| anul |__|__|__|__| ora |__|__|
Art.______ din O.U.G. nr.195/2002, republicată
Locul constatării ______________________________

Propun
suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule/tramvaie pentru
o perioadă de ___________zile

R A P O R T DE R E Ţ I N E R E

Azi, data de mai sus, am depistat pe _____________________________________________, având domiciliul/reşedinţa/sediul în localitatea___________________________________ str. _____________________________, nr. ______, bl. _____ sc. ____ ap. _____ sector/judeţ _______________________________, care la data de |__|__||__|__||__|__|__|__| conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare/înregistrare |__|__|__|__|__|__|__| nu a respectat dispoziţiile art. __________ din O.U.G. nr.195/2002, republicată, prin aceea că: ___________________________________________________________________________________________________

Pentru care am stabilit :
a) |___| AVERTISMENT/ |___| AMENDA în sumă de ____________________lei;
b) |___| PUNCTE-AMENDĂ, în sumă de ____________________lei;
c) |___| PUNCTE DE PENALIZARE,
d) CONFISCAREA: ______________________________________________________________________________________________.
e) IMOBILIZAREA VEHICULULUI (marca) __________________ nr. de înmatric./înreg. ____________________ cf. art. _________ din __________.
f) REŢINEREA |___| permisului de conducere/ |___| certificatului de înmatriculare (înregistrare)/ |___| plăcuţelor cu numărul de înmatriculare (înregistrare)/ |___| atestatului profesional.
sancţiuni aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ______ nr. _________________

Agent constatator _____________________________________________
(grad profesional, nume, prenume)

Anexa nr. 1F
„Clasificarea, reglementarile privind standardele de omologare si utilizarea dispozitivelor de fixare in scaun pentru copii in functie de grupele de masa si componenta sistemelor”

1. Dispozitivele de fixare in scaun pentru copii se clasifica in 5 grupe de masa:
a) grupa 0, pentru copii cu masa mai mica de 10 kg;
b) grupa 0+, pentru copii cu masa mai mica de 13 kg;
c) grupa I, pentru copii cu masa intre 9 si 18 kg;
d) grupa II, pentru copii cu masa intre 15 si 25 kg;
e) grupa III, pentru copii cu masa intre 22 si 36 kg.

2. Dispozitivele de fixare in scaun pentru copii se impart in doua clase:
a) o clasa integrala care cuprinde o combinatie de chingi ori de elemente flexibile cu o catarama de fixare, dispozitiv de reglare, elemente de prindere si, in unele cazuri, un scaun suplimentar si/sau un scut pentru protectie la impact, care poate fi ancorat prin propria sa chinga integrala ori propriile sale chingi integrale;
b) o clasa neintegrala care poate cuprinde un dispozitiv partial de fixare in scaun care, atunci cand este utilizat impreuna cu centura de siguranta a unui adult ce inconjoara corpul copilului sau fixeaza dispozitivul in care se afla copilul, formeaza un sistem complet de fixare in scaun a copilului.

3. Dispozitivele de fixare in scaun pentru copii se utilizeaza in functie de caracteristicile fizice ale copiilor in conformitate cu:
a) grupa de masa corespunzatoare pentru copii, in cazul dispozitivelor de fixare in scaun omologate potrivit standardelor prevazute de Regulamentul 44/03 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite sau Directiva (77/541/CEE) a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la centurile de siguranta si la sistemele de retinere ale autovehiculelor;
b) inaltimea si masa maxima a ocupantului caruia ii este destinat dispozitivul de fixare in scaun pentru copii, astfel cum este indicat de catre producator, in cazul dispozitivelor de fixare in scaun omologate potrivit standardelor prevazute de Regulamentul Comisiei Economice pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite nr. 129 privind dispozitii uniforme referitoare la omologarea dispozitivelor de fixare pentru copii utilizate la bordul autovehiculelor.

Ce mai caută lumea:
  • legislatie rutiera 2006
  • 1391/2006 legea
  • art 107 (2) din H G 1391/2006